Râuri subterane
de otravă sub grădină
în timp ce noi sădeam
udam pliveam altoiam
cu soiuri nemaivăzute
nu rare ci atunci născute
lustruind cu
propria suflare
fructele gata-gata
să se coacă
mângâindu-le
cu genele
sărutându-le
cu visele
încălzindu-le
cu sângele
doar-doar
ne-or hrăni
foametele
Iar ele, ele creșteau
se rumeneau
se așterneau
pe tavă
Iar noi, noi mușcam
și pe bărbie ne ștergeam
de picuri reci
de-otravă.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!