Odată stăteam și mă gândeam: de unde atâta murdărie în mine, copil fiind? Apoi mi-au venit în minte imagini, văzând ceva ce m-a scârbit și am fugit, apoi filme... Poate că astea ar fi motivele. Dar de ce nu am putut să fiu un copil mai bun, să mă retrag din calea tuturor relelor, sau să trec printre ele, fără să le ating?
De multe ori m-am gândit că parcă aș trăi un blestem, mereu rău, rău, și iar rău.
Cât de mult îmi doresc să fi trăit la munte, liberă de toate imaginile rele, de toate ispitele... Ce mult iubesc munții, deși am fost născută în sudul sudului! Oare de ce mi se întâmplă asta? Nu știu nici de ce îmi place limba greacă, cultura satelor grecești... Ce ciudat.
Mulțumesc, Doamne, că îmi aduci în minte lucruri care mă fac sa zâmbesc.
* * *
Îmi dau seama că am fost drăcuită în copilărie, deci poate acesta este motivul pentru care mă simt ca într-un blestem? Am trăit rău după rău, păcat după păcat. Of, ce mi-am irosit viața... Dumnezeu însă mi-a deschis calea spre El. Niciodată nu e prea târziu!
* * *
Știți ce nu înțeleg? De ce mereu am fost respinsă, de ce am fost luată ca nimica bun? Oare ca să-i înțeleg și eu pe alții, la rândul meu? Dar aici trebuie să fie și discernământ, iar eu nu am.
Doamne, aș vrea să scriu ca și cum Ți-aș scrie Ție!
***
Mi-e teamă să spun că ceva s-a schimbat în mine, de când scriu aceste lucruri. Și relația cu soțul meu e altfel. Doamne, slavă Ție! Mi-e teamă să mă bucur, să strig de bucurie... Doar iau ca normale toate aceste schimbări.
Uneori mă luptă gândurile, să nu mai scriu. Mă gândeam că scriu tot felul de aiureli. Mă gândeam că înnebunesc cu tristețile mele. Din păcate, prin tot felul de experiențe am învățat că nu am nimic bun de dat, că nu sunt în stare de ceva etc... Probabil că despre multe nici nu pot scrie.
Adeseori îmi este greu să mă întorc în timp. Îmi doresc din tot sufletul să trăiesc și prezentul.
Anastasia
Fotografie de cottonbro studio / pexeles.com