Logo

Rănit de dragostea lui Hristos

Data Publicării

Ne vorbește Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Când vine harul, numai ce spui „Hristos”, şi se umple şi mintea, şi inima.

Lucrul de preţ este să spui rugăciunea cu delicateţe a sufletului, cu iubire, cu dor fierbinte, şi atunci nu ţi se va părea istovitoare; tot aşa precum atunci când spui „mama mea... tatăl meu”, simţi deplină odihnă.

Să simţi iubire, recunoştinţă către Dumnezeu, fără să ai în mintea ta că trebuie să dobândeşti ceva. Pe toate să le faci în iubire. Din iubire să faci osteneala, orice osteneală.

Aşadar, fără siluire în dobândirea rugăciunii! Nu: „mă voi lupta ca să dobândesc rugăciunea şi să câştig Raiul”. Să nu te gândeşti la faptul că în cer vei primi însutit. Să zici rugăciunea fără socoteli, fără prefecătorii, nu ca să câştigi ceva. Chiar dacă faci mii metanii ca să intri în Rai, ele nu au valoare. Să le faci din iubire şi, dacă Dumnezeu vrea să te aşeze în iad, atunci să facă precum voieşte! Asta înseamnă să nu cauţi la ale tale. N-are valoare să faci o sută de metanii şi să nu simţi nimic. Fă douăzeci sau cincisprezece cu siniţire şi cu iubire pentru Domnul, şi cu ascultare de dumnezeieştile Lui porunci. Astfel, încet-încet patimile pleacă, păcatele se risipesc şi, lin-lin, fără sforţări, intrăm în rugăciune. Iar dacă eşti gol, adică dacă nu ai iubire, şi metanii şi rugăciune dacă faci, nimic nu faci.

Iar dacă ajungi în orice chip la străpungere, să nu pierzi prilejul de a spune rugăciunea şi astfel, încet-încet, ea devine felul tău de vieţuire.

Străpungerea este pătimire sfântă; suferi fără să te sileşti. Eu pe toate le tâlcuiesc prin Sfânta Scriptură: „Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă” (Ioan 19:34). „Străpungere” de la asta vine, de la „împungere”. Fiind vorba de suflet, asta înseamnă că mă rănesc de iubirea lui Dumnezeu: „m-am rănit de dragostea Ta”. „Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi lui oare? Că-s rănită de iubire”. Adică, mireasa caută să-L afle pe Mirele Hristos: sunt rănită de iubirea mea pentru El. Cum să-L uit? Cum să trăiesc fără El? Sufăr adânc când El este departe. (Cântarea Cântărilor) Străpungerea este o durere adâncă. Pătimire sfântă.

Din „Ne vorbeşte Părintele Porfirie”

Editura Bunavestire, 2003


Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!

Lasă un comentariu