Îmi place să fiu mamă. Mămicia (dacă pot spune așa) îți dă o forță extraordinară. Cred cu tărie că Dumnezeu plantează o putere tainică în inima fiecărei mame. E minunat să fii mamă, dar am învățat că am nevoie și de altceva – de creștere, de sens, de lucrare. Chiar și cu copii mici, am reușit să studiez, să lucrez, să citesc, să-mi îmbogățesc mintea și sufletul – a fost modul meu de „supraviețuire”. Paradoxal, noptile nedormite din pricina colicilor, virozelor, ștersului de lacrimi, muci și fundulețe – toate acestea nu m-au doborât, ci m-au întărit. M-au făcut să lupt și mai mult, cu drag, spor și cu ambiție.
Cred că generația copiilor noștri are nevoie să vadă în mamele lor modele vii de curaj și echilibru. Au nevoie să înțeleagă că mama nu trăiește doar prin ei, ci și pentru ea însăși –, că își urmează visele, că se redescoperă, că se așază și ea, cu smerenie, dar cu hotărâre, pe lista propriilor priorități. Există viață și după căsnicie, există viață și după copii. Nu ne anulăm odată cu nașterea lor. Dimpotrivă – Dumnezeu ne dă forțe noi, nebănuite, și ne învață să trăim mai deplin. Am început să mă gândesc la toate acestea după ce am auzit, în ultima vreme, tot mai multe femei spunând că nu vor copii, din teama că vor fi copleșite, că-și vor pierde libertatea, identitatea, echilibrul.
Da, este adevărat: copiii mici nu sunt ca la televizor: nu dorm zi și noapte, nu zâmbesc mereu ca niște îngerași și nu gânguresc fericiți non-stop.
E adevărat: plâng mult, țipă, uneori te privesc și nu știi dacă te iubesc, te ceartă sau, mai rău, nici nu te recunosc. Vomită, fac gălăgie, scot sunete neașteptate (și da, uneori trăsnesc câte un pârț de om mare, ha!). Te doare tot corpul, toată ființa după ce naști. Nu dormi când vrei, nu mănânci când vrei, nu vorbești când vrei. Dar toate acestea fac parte din taina vieții care ți s-a încredințat. Și totuși, viața cu copii, pe cât e de complicată, pe atât e de minunată. În fiecare zi devine mai ușor, pentru că începi să-l înțelegi pe micuțul pe care Dumnezeu ți l-a pus în brațe. Iubirea crește și tot crește, până umple toată casa și dă pe dinafară. Timpul petrecut împreună, încrederea, duioșia, brațele deschise pentru ei sunt comori fără de preț. Și undeva, în toată această oboseală frumoasă, simți cum Dumnezeu zâmbește, simți cum lucrezi la propria sfințenie, avându-L pe Dumnezeu de mână.
Andreea Macra
9 Comentarii
Daniela Anca Badau
❤️
Buta Ancuta
Ce vorbe frumoase și cat adevăr! Ești o femeie deosebita și o mama devotata! Te îmbrățișez cu drag!
Madalina Manolache
Imbratișez iubirea care da pe dinafara🤗🤗🤗
Anca C.
Felicitări , Andreea și Slava Domnului pentru cum ai reușit sa le ții pe toate în echilibru! Mai asteptam cu nerabdare și alte articole scrise de tine, despre voi.
ALINA BUTAR
Frumusețea de a fi mamă este una dintre cele mai profunde binecuvântări ale vieții. Să aduci pe lume un suflețel, să-l crești, să-l vezi cum râde, cum descoperă lumea e o bucurie care nu se poate măsură în cuvinte. Dar,( că există și un DAR 😁)în toată această dăruire este ușor să uiți de tine,de femeia care erai înainte de a fi mamă. E important să-ți amintești că și tu meriți timp,grijă și momente doar pentru tine. O mamă împlinită, care se iubește și se respectă pe ea însăși, va fi întotdeauna un exemplu mai puternic pentru copilul ei. A fi mamă nu înseamnă să te pierzi ci să te redescoperi mai puternică, mai profunda și mai frumoasă ca oricând. 🥰
Orsolya Marginean
Foarte frumos spus!! Ești tu o persoană minunată și cu gânduri pozitive, nu ai cum să vezi etapele vieții doar cu ochii tăi, care văd și sesizează toul frumos sau dacă nu "faci o limonadă".
Alex M
Nu puteai sintetiza mai bine tot procesul. Te îmbrățișez!
Ana
Vai ce frumos ai spus! Si motivational pentru femeia mama-sotie de astazi!
Pr. Sergiu
Frumos! Cât adevăr! Mă gândeam(fără ironie), că ar trebui să existe un pateric al mămicilor. Unul în care pildele de viață ale unei mămici să fie sprijin alteia. Și uite așa, ținându-ne unii pe alții de mână să dobândim sfințenia!