Psalm 2

Tu vii la mine, Doamne, îmi dai și îmi ceri
Și Te faci nevăzut.
Sunt mut și Te laud
Sunt orb și Te caut
Și plâng și Te laud
Mă rog și Te caut
Te ghicesc și-am căzut.

Demult ai murit ca să Te naști în mine
Cu moartea pre moarte călcând
Mi-ai dat rana Ta și mi-ai dat durerea
Mi-ai dat visul, dar nu și puterea
Să nasc universul.
Tu ai scris muzica
Și-ai cerut să scriu versul
Sunt însetat și flămând
Să omor moartea cântând.

Tu vii la mine, Doamne, îmi dai și îmi ceri și
Te faci nevăzut
Sunt mut și Te laud
Sunt orb și Te caut 

Și plâng și mă rog
Te-am găsit și iar am căzut!

De ce aștepți, Doamne, ca un prunc nenăscut
În inima mea?
Un prunc care își cere voie în fiecare zi
Să se nască în ea.
Nu m-ai durut destul încă?
Nu-i rugăciunea destul de adâncă?
O mamă trece prin durerile facerii
Și naște lumina într-un Dumnezeu micuț.
Tu-mi ceri să te nasc uriaș, ca un Tată
Care se-arată din hăul fără fund al unui puț
Al desfacerii prefacerii facerii.

Hrănește-mă, Doamne, cu sămânța Ta
În care sunt toate
Căci simt că voi muri și-mi va veni și mie
Sorocul
Să Te nasc pe Tine în ea!

Șerban Madgearu

Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025 (ediția a II-a)