Prinsă pe mare de urgie,
Mă țin de nava ce se-nalță
Ca o biserică din ape.
Ce straniu valurile, vântul
Își pierd puterea, când se-apropie
De așezarea plutitoare.
Cel care-aduce liniștirea,
Întins pe punte, lângă mine,
Cu ochii-nchiși, pare că doarme:
Dar somnul Lui e rugăciune.
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!