Prin spărturi

Tu iei tot întunericul din mine
Și, pironit pe cruce, întorci capul
Să vezi dacă mă schimb cumva la suflet.

Dar eu ce simt acum e doar zdrobirea
Pe care Tu o-nduri ca să mă aperi
De răul ce pândește-n așteptare.

Numai că suferința surpă ziduri,
Ia din acoperiș, roade din lespezi
Și prin spărturi, atunci, se-arată Cerul.

Monica Pillat

Din volumul „Chilia fără ziduri”, în curs de apariție la Editura „Spandugino”