Iubesc puțin și foarte prost.
Chenoza nu-i de mine.
Găsesc nedemn și fără rost
să mă golesc de sine.
Ar fi și greu să mă deșart
de sinele-mi prea plin,
Să mă desfac, să mă împart...
Ce trudă, Doamne!-Un chin.
Și câte secole-ar dura
să scot din mine-afară!
Chiar dac-aș reuși cumva,
mândria mă doboară.
Văzând cum scot și nu termin
deșartă slava, toată,
m-aș umple iarăși de venin.
Devin ce-am fost odată.
Sisif de-aș fi, poate-aș avea
o șansă, oarecare,
la un final de veac, sau chiar
de veșnicie.-Mi pare
că truda mea, părând futilă,
ca orice gest mărunt,
îmi vă trezi mai multă silă
decât un strâmt mormânt.
Vezi?! M-aș închide mai ușor
o veșnicie, frate,-n
iadu-n care nu mai mor ‒
căci iadul n-are moarte ‒
decât să curm cu mâna mea
mândria și preaplinul.
Ți-am spus: sunt mândră și sunt rea
și partea mea-i veninul.
Alina Mirică
Fotografie de Lyudmila Ivanova
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!