Mă hrăneam cu povești
Le sugeam măduva
Le smulgeam articulațiile
Și apoi le mestecam o vreme
Pe gânduri, pe coate.
Unele-mi rămâneau în dinți
Cu tot cu aroma lor de cuișoare,
De carbid,
De coajă de bubă,
Și chiar nu știam
Cum să le mai scot de acolo
Căci uitasem unde
Se termină dintele
Și-ncepe povestea.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!