Trenurile din țara noastră sunt tot mai rar folosite pentru deplasare, dar înainte nu era așa. Pe vremea când eram eu copil, trenurile erau pline de oameni și opreau în fiecare gară, fie ea mare sau mică, pentru că erau persoane care urcau sau coborau la fiecare stație. Odată ce călătorii s-au împuținat, CFR a redus numărul de vagoane, a scos din trenuri și a eliminat, de cele mai multe ori, opririle în gările mici sau în halte.
Cam așa funcționează și procesul de hidratare. „Țara” este organismul uman, „trenul” este sistemul circulator, „călătorii” sunt picăturile de apă pe care le consumăm, „stațiile” sunt organele și sistemele corpului. La fel și organismul nostru: când are apa suficientă, „irigă” fiecare organ la nivel optim, fiecare picătură ajunge la locul potrivit și în momentul potrivit, iar când scade aportul de lichide, corpul păstrează acea cantitate redusă de apă pentru organele vitale, nu o mai trimite în „stațiile mici”, importantă fiind menținerea supraviețuirii.
Din fericire pentru noi, locuim în țara europeană cea mai bogată în izvoare naturale de apă (peste 8.000!), cu o compoziție variată, foarte benefică, ce asigură fără probleme necesarul populației.
Ce ar trebui să conțină apa potabilă?
- molecule de apă (H2O),
- minerale și săruri: calciu, sodiu, magneziu, potasiu, siliciu, cloruri, sulfați, bicarbonat (HCO₃⁻),
- oligoelemente: fier, mangan etc.,
- gaz (dioxid de carbon),
- din punct de vedere microbiologic, ar trebui să fie pură, cu o cantitate mică de nitriți, fără metale grele (plumb, mercur, cadmiu etc.) în compoziție.
Mineralele și toate celelalte elemente sunt esențiale pentru o hidratare adecvată a organismului, altfel apa poate trece pe lângă celule ca și cum ar trece pe lângă niște pietre în râu; fără acestea se pot produce dezechilibre electrolitice extrem de periculoase (aritmii cardiace, de exemplu) sau patologii generate de starea de deshidratare a organismului (infecții, dermatite, afecțiuni digestive etc.).
De ce ne-ar interesa ca apa să fie bogată în aceste substanțe? Pentru că absorbția lor din apa naturală este de până la 98%, comparativ cu suplimentele, care asigură o absorbție de maxim 60%.
Ce fel de apă alegem?
1. Apa de izvor
Aceasta este apa cea mai potrivită pentru hidratare. Cele mai bune surse sunt cele de deal și de munte, de la adâncime mare, pentru că astfel apa este curată, trece prin multe straturi de roci, în zone unde au fost cândva vulcani, și adună în compoziția ei minerale și oligoelemente extrem de importante pentru corp. Cine trăiește în apropierea unui izvor curat ar trebui sa fie foarte recunoscător și să îl prețuiască cum se cuvine!
Noi, cei care trăim la oraș, avem pe piață apă de izvor sub trei forme principale, toate îmbuteliate în PET-uri sau în sticle:
- „apa de izvor”: sursa, în majoritatea cazurilor, este în „munții” din județul Ilfov, fără nicio informație legată de compoziție, de cantitatea de nitriți sau metale grele; uneori se specifică faptul că este microbiolog pură. Nerecomandată, din punct de vedere medical, pentru hidratare.
- „apa minerală naturală plată”: apă captată din izvoare naturale din diverse zone ale țării; găsim specificată pe etichetă compoziția chimică a principalelor elementelor și cantitatea de reziduu sec la 180 grade.
- „apa minerală naturală carbogazificată”: apă captată din izvoare naturale din diverse zone ale țării, îmbogățită cu dioxid de carbon de la sursă. Unele firme colectează separat dioxidul de carbon înainte de îmbuteliere (deoarece, fiind gaz, se pierde în timpul acestor procese) și îl adaugă la final, spre satisfacerea poftei consumatorilor. Acest gaz natural vine și cu un aport crescut de solide dizolvate, astfel încât de la aceeași firmă apa plată va avea o anumită valoare a reziduului sec la 180 grade, în timp ce apa minerală carbogazoasă va avea reziduu de 3-4, chiar de 5 ori mai mare, acesta fiind indicatorul care ne arată că gazul introdus este cel captat din izvorul subteran și nu este doar un dioxid de carbon de sinteză (în acest caz, apa plata și apă carbogazoasă de la aceeași firmă au aceeași cantitate de reziduu sec).
Ce înseamnă „reziduu sec la 180 grade”?
Termenul, tradus greșit (în engleză TDS = Total Dissolved Solids), ne duce cu gândul la deșeuri sau impurități care ar exista în apă ‒ și adesea am auzit, inclusiv medici, că aleg o apă cu reziduu sec cât mai mic, pentru a fi mai... pură. Acest reziduu sec înseamnă, de fapt, cantitatea de solide (minerale, săruri, oligoelemente) care rămân după evaporarea unui litru de apă, deci reprezintă, de fapt, un „buchet” de substanțe benefice, de care nu trebuie să fugim ‒ dimpotrivă, sunt de mare importanță pentru hidratare și trebuie doar să vedem cum le adaptăm vârstei și nevoilor organismului.
Un aspect demn de menționat la apa comercializată astfel este depozitarea ei în sticle de plastic, dovedindu-se prin studii că apa din PET-uri conține particule de microplastic, atât de dăunător sănătății omului. Partea bună, pe care am aflat-o de curând, este că timpul de la îmbuteliere și până la distribuirea pe raft este scurt.
2. Apa din rețea
- apa de la robinet: este apa captată din râurile de suprafață din orașe/sate, tratată (în special cu acid sulfuric, clor și apă de var) pentru a deveni potabilă, iar până la ieșirea de la stația de tratare chiar este potabilă. Apoi această apă intră pe conducte (în București, apa străbate peste 200 km de conducte!) mai noi sau mai vechi (majoritatea, de fapt, de vârsta bunicilor) și ajunge la robinetul din bucătăria oamenilor ca o apă foarte săracă în minerale, impregnată cu metale grele, rugină și uneori contaminată cu bacteriile aflate pe conductele vechi și neigienizate. Acest tip de apă este total nerecomandată pentru hidratare.
- apa de la robinet filtrată cu cana filtrantă: filtrele acestea scad duritatea apei și elimină clorul, rugina, mineralele și o parte din metalele grele și impurități, dar nu suficient pentru a o face potabilă. Studiile au dovedit că în urma acestui mod de filtrare rezultă o apă cu metale grele, impurități și demineralizată (contrar promisiunilor producătorilor), nepotrivită pentru hidratare.
- apa de la robinet trecută prin filtre la nivelul instalației poate fi folosită pentru perioade scurte de timp în scop de hidratare doar dacă filtrul este unul care purifică apa, elimină metalele grele și clorul, dar nu elimină și puținele minerale rămase. De pildă, filtrul cu osmoză nu este recomandat, deoarece elimină și acea cantitate mică de minerale care mai există în apa din rețea și poate duce la patologii greu de remediat, iar filtrul de remineralizare, deși are o cantitate mică de magneziu și potasiu, asigură de obicei doar o slabă remineralizare pentru scurt timp.
3. Apa din fântână
Din păcate, în acest caz lucrurile sunt clare și triste, și le-am stricat cu mâna noastră: apa din fântânile bunicilor nu mai poate fi folosită nici măcar pentru gătit! Din cauza lipsei unor măsuri de igienă și a substanțelor chimice folosite excesiv și fără raționament în agricultură, în apa din fântână întâlnim, cu mult peste măsura maximă admisă: nitriți, nitrați, pesticide și erbicide, bacterii, metale grele, fluor, calcar etc. Singura soluție este forajul la o adâncime mult mai mare (înainte, fântânile erau săpate la aproximativ 30 metri adâncime; în prezent, o apă mai curată poate fi găsită la minim 80-100 metri adâncime, după a doua pânză freatică), ca și testarea apei înainte de consum.
Avem, așadar, la dispoziție multe alternative. Dragă mamă, un prim criteriu pentru alegerea apei de consum este vârsta:
- bebelușii nu au rinichii suficient de dezvoltați pentru a filtra o cantitate mare de minerale, așa că pentru ei este potrivită o apă cu reziduu sec de până în 200-250 mg/l (oligominerală);
- copiii între 3-5 ani pot consuma apă cu reziduu sec de până în 500 mg/l;
- după vârsta de 5 ani, se poate consuma pentru hidratarea obișnuită apă cu reziduu sec de maxim 700-800 mg/l, sfatul medicilor fiind alternarea firmelor de apa plată.
Noi, cei care nu avem izvorul la îndemână, putem alege între mai multe variante, fiecare cu avantajele și dezavantajele ei. Să avem grijă să facem alegerea cea mai puțin periculoasă!
Sunt adevărate sau false anumite afirmații din popor? Vom afla din următorul articol: mituri despre apă și hidratare.
(va urma)
Dr. Daniela Ilioiu
Fotografii de Olga Petrova, Karola G, Pavel Danilyuk, Mark Arron Smith, Mart Production, Sasha Kim, Kindel Media / pexels.com