Încheiem călătoria în lumea apei cu cele mai cunoscute mituri din poporul nostru. Vom descoperi împreună dacă au sau nu bază științifică ‒ și, dacă e cazul, să schimbam ceva în propriile obiceiuri legate de hidratare.
*Foamea și setea pot fi confundate.
ADEVĂRAT
Proiecția la nivelul creierului a senzației de foame și de sete se realizează în zone foarte apropiate și adesea, când simțim senzația de foame, este de fapt vorba despre sete. De aceea, ar fi de folos ca, la prima senzație de foame, să bem apă.
*Toate lichidele hidratează.
FALS
Sunt multe băuturi care NU hidratează, precum cele bogate în zahăr (băuturi carbogazoase, ceaiuri îndulcite), cofeină (cafea, espresso etc.) și alcool (bere, vin, țuică, palincă etc.), deoarece au efect diuretic sau cresc eliminarea apei din corp. Apa, ca și alte lichide cu electroliți (ceaiuri neîndulcite, apă de cocos, supe și ciorbe) contribuie în mod benefic la hidratare.
*Este suficientă apa din supe și alimente.
FALS
Indiferent cât de multe alimente bogate în apă ar consuma un om, nu se poate asigura cantitatea necesară de apă în 24 ore, deoarece toate acestea intră în procesul de digestie și metabolizare, cea mai mare parte a apei urmând să fie eliminată.
*Apa alcalină schimbă pH-ul organismului/scade aciditatea organismului.
FALS
Apa alcalină are pH mare, care poate cel mult să scadă temporar aciditatea din stomac, dar nu este posibil sa crească sau sa schimbe pH-ul organismului ‒ altfel am muri. Corpul uman funcționează la un pH ușor bazic (7,35-7,45) și, pentru a menține acest interval constant, există patru sisteme-tampon principale: sistemul bicarbonat (CO2/HCO3-), sistemul fosfat (H2PO4-/HPO4^2-), sistemul proteinelor (hemoglobină, albumină) și sistemul aminoacizilor (histidină, cisteină), organele implicate fiind: plămânii, ficatul, pancreasul, rinichii, sângele. PH-ul se obține prin acțiunea tuturor sistemelor de mai sus, fiind un joc de rol între acizi (ex. dioxidul de carbon: CO2) și baze (ex. bicarbonatul: HCO3-), atingându-se un raport stabil, numit medical „echilibrul acido-bazic”. Dintre toate cele enumerate mai sus, în încercarea de a ajuta organismul să scadă aciditatea, putem obține din apă bicarbonat ‒ de departe cel mai important element în foarte multe procese acido-bazice. Astfel, este recomandat ca apa să aibă minim 500mg/l bicarbonat, în anumite situații și pentru persoane cu afecțiuni gastrice este recomandată apa cu peste 1000 mg/l bicarbonat. Daca veți citi eticheta unei ape alcaline, veți avea o surpriză în privința cantității de bicarbonat.
! Simptomele acidității gastrice scăzute sau crescute sunt foarte asemănătoare, de aceea întotdeauna cereți un sfat medical înainte de a consuma pe termen lung lichide alcaline în încercarea de a combate aciditatea gastrică (presupus) crescută.
! Consumul de apă alcalină pe termen mediu/lung, din cauza modificării pH-ului la nivel gastric, are consecințe grave, creând patologii greu de remediat. Menționez faptul că aciditatea gastrică împiedică anumiți microbi să se dezvolte. În plus, de aciditatea gastrică depinde absorbția fierului și funcționarea corectă a enzimelor digestive.
! Pentru a scădea aciditatea organismului este necesar, de fapt, să acționăm la nivelul factorilor care produc aciditate și inflamație în corp: eliminarea stresului, combaterea sedentarismului, îmbunătățirea alimentației (zahărul fiind cel mai nociv aliment) etc.
! Unele dispozitive casnice de ionizare a apei, chiar foarte scumpe, promit că ridică pH-ul apei la valori cuprinse între 8,5÷9,5. Doar că se obține un pH artificial, fără nicio valoare. Ba dimpotrivă, apa alcalinizată artificial stimulează secreția gastrică, în consecință o inflamează! Și asta pentru că alcalinitatea apei nu este dată exclusiv de pH-ul mare, ci mai degrabă de un element esențial și definitoriu din apă, IONII BICARBONAȚI, care trebuie sa fie obligatoriu peste 500 mg. Pe etichetă îi găsiți cu formula chimică „HCO3” sau „bicarbonați” sau „hidrogencarbonat”. Este singurul cu rol bazic.
*Apa plată/minerală conține prea mult sodiu, prea multă sare.
FALS
În realitate, cantitatea de sodiu din majoritatea apelor minerale este mult mai mică decât își imaginează oamenii, și nesemnificativă în raport cu dieta zilnică. Faptul că sodiul este însoțit în apă de alte minerale și oligoelemente îi echilibrează acțiunea și absorbția.
*Organismul nu poate tine post din cauza deficitului de minerale.
ADEVĂRAT
Mulți oameni, după ce și-au remediat carențele de minerale, au reușit să țină post (post religios, post negru, post intermitent) fără dificultate.
*De la apa minerală carbogazoasă se fac pietre la rinichi.
FALS
Calculii renali se formează din cauza concentrării și acidității urinei. Acest lucru se întâmplă când o persoană nu consumă suficientă apă pe termen lung. Majoritatea calculilor renali sunt formați din oxalat de calciu, calciu care este imposibil să provină din apa minerală carbogazoasă.
*Apa minerală carbogazoasă îngrașă.
FALS
Apa, fie ea plată sau minerală, are 0 calorii, deci ea nu îngrașă direct, însă apa minerală carbogazoasă, prin bulele de dioxid de carbon, stimulează motilitatea gastrică, favorizând astfel apariția senzației de foame. Apa minerala carbogazoasă este recomandată după mese, la 30-60 minute distanță, nu înainte de masă sau în pauzele alimentare.
*Apa minerala naturala plată/carbogazoasa afectează dantura copiilor.
FALS
Mitul acesta este demontat în foarte multe studii. Apa conține minerale de mare importanță pentru mineralizarea optimă a oaselor, inclusiv a dinților, deci în niciun caz nu afectează dantura. Consumată corect pe categoriile de vârstă, apa poate fi chiar tratament pentru anumite afecțiuni dentare (de exemplu, demineralizarea).
*Apa minerală carbogazoasă provoacă osteoporoză/„macină” oasele.
FALS
Apa minerală carbogazoasă cu sursă naturala 100% și reziduu sec ridicat, peste 1000 mg/l (nu doar apa plată cu adaos de dioxid de carbon), vine cu un complex important de minerale, printre care și Calciu, cu o absorbție excelentă, peste 90%. Acest lucru ajută la mineralizarea oaselor, nu o scade.
*Apa minerală carbogazoasă conține prea puține minerale, sau aceste minerale nu se absorb, deci nu sunt eficiente.
FALS
Apa natural carbogazoasă conține un buchet extraordinar de minerale și oligoelemente necesar unor oase puternice și articulații sănătoase. Mineralele au o biodisponibilitate excelentă comparativ cu suplimentele alimentare (ex. magneziu, calciu), chiar dacă sunt într-o cantitate mult mai mică decât într-o pastilă. Un aspect important este și prețul: e mult mai ieftin să cumpărăm o apă naturală bună decât un supliment alimentar.
*Apa minerala carbogazoasă agravează afecțiunile gastrice.
POSIBIL
Lucrul acesta trebuie evaluat de la om la om. Mulți oameni nu tolerează apa carbogazoasă la nivel mental, și atunci somatizează în agravarea problemelor gastrice. În mod normal, un om cu afecțiuni gastrice ar trebui să poată consuma apa carbogazoasă cu minim 1000 mg/l bicarbonat (HCO3-), pentru că acest compus este un tampon stomacal excelent.
* Apa minerală carbogazoasă e același lucru cu sifonul.
FALS
Apa minerală carbogazoasă are gustul asemănător cu sifonul, însă compoziția și efectul sunt cu totul diferite. Apa hidratează, mineralizează organismul, balonează mai mult sau mai puțin și stimulează digestia. Sifonul este doar apă de la robinet cu dioxid de carbon, având rolul de a dilua vinul sau siropurile de fructe, cu efect notabil de balonare ‒ și cam atât.
*Reziduu sec la 180 grade înseamnă impurități.
FALS
Termenul TDS, care provine din limba engleză și înseamnă Total Dissolved Solids (totalitatea sărurilor/solidelor dizolvate), a fost greșit tradus în limba noastră. Acesta reprezintă totalitatea sărurilor (minerale, oligoelemente) care se găsesc într-un litru de apă. Este un buchet de substanțe de care corpul uman are mare nevoie pentru a funcționa optim și a fi sănătos.
*Apa de bebeluși e cea mai bună... pentru toți.
FALS
Apa de bebeluși este recomandată doar bebelușilor, ei au sistemul renal nepregătit pentru a filtra o cantitate mare de minerale, așa că nu le putem da o apă cu reziduu sec ridicat (peste 300mg/l), însă adulților (mai ales pe perioada verii, sportivilor, celor cu diverse infecții sau boli) le este recomandat să consume apă cu reziduu sec ridicat și să alterneze sursele de apă, pentru că fiecare apă are o varietate proprie de minerale și oligoelemente.
*Prin fierberea apei, se elimină metalele grele și celelalte substanțe periculoase, iar apa rezultată se poate folosi la prepararea laptelui praf/hidratare/prepararea mâncării.
FALS
Prin fierbere se elimina doar clorul, o parte din calcar și o parte din microbi. Din păcate, nu se elimină metalele grele, pesticidele, nitrații etc. Dimpotrivă, aceștia se concentrează prin scăderea volumului de apă! Și tot ce se prepară ulterior fierberii va conține toate acele substanțe extrem de nocive! Nu se recomandă deloc utilizarea apei de rețea/apei din fântână fierte la prepararea laptelui praf sau mâncării, nici pentru hidratare.
*Apa din PET-uri conține plastic.
ADEVĂRAT
Este dovedit, prin studii, că apa conține particule de microplastic, care este foarte toxic pentru organismul uman. Dacă suntem departe de un izvor curat de apă, atunci avem de ales „între două rele”: să bem apă minerală naturală, cu o compoziție benefică, dar și cu microplastic SAU să bem apă din fântână/de la rețea cu nitrați, pesticide, erbicide, bacterii, metale grele, dar fără microplastic. Ce rău este mai mic?
! Un aspect important de menționat este că plasticul este omniprezent în ambalajele din magazine: produse alimentare (lactate, carne, paste, orez etc.), produse de igienă (șampon, săpun, produse din industria cosmetică, pamperși, biberoane), haine etc.
*Apa se învechește dacă este ținută luni sau ani în depozite.
FALS
Apa, pentru a putea fi îmbuteliată și pusă pe raftul magazinelor, trebuie să se supună legii alimentului, prin urmare este necesar să fie menționată pe etichetă data expirării, deși în realitate apa nu se alterează dacă este depozitată în condiții corecte și în recipiente curate.
Din fericire, timpul scurs de la îmbuteliere până la expunerea pe raft este mic în cazul hipermarketurilor (magazinele mici se aprovizionează când au bani și, într-adevăr, acolo pot sta bax-urile de apă luni întregi). Pentru magazinele mari, unde tranzitul este intens, nu este deloc avantajos să facă stocuri de apă pe termen lung, pentru că le ocupă mult spațiu.
*Putem bea apă oricum și oricând și de orice tip pentru că, oricum, ne hidratează.
FALS
Organismul uman este o „fabrică” minunată, cu program neîntrerupt (pe parcursul nopții, ritmul este încetinit) și are nevoie de hidratare constantă și echilibrată (250-300 ml la 1-2 ore, ziua). Nu este corect sa consumăm 1-2 litri într-un interval de timp scurt și să considerăm că ne-am hidratat corespunzător, deoarece în acest mod rinichii sunt forțați să filtreze deodată o cantitate mare de apă. În plus, organismul nu are capacitatea de a extrage eficient mineralele dintr-un volum mare de apă.
*Apa băută în timpul mesei sau imediat după masă diluează secreția gastrică.
POSIBIL
Secreția gastrică ar putea fi diluată dacă în timpul mesei am consuma cantitativ apă (de exemplu, 0,5-1 litri). În rest, guri mici de apă ajută la omogenizarea bolului alimentar și la digestie. Ideal ar fi ca apa sa fie băută cu 30 de minute înainte de mesele principale, ca stomacul să fie pregătit pentru a primi hrana.
*Apa plată „x” la 2 litri are compoziție diferită față de aceeași apă la 5 litri. Păcălește consumatorul, una din etichete sigur este greșită!
FALS
Pentru cele două sticle de apă, sursele sunt diferite, izvoarele oferind ape cu compoziție diferită, inclusiv cu reziduu sec diferit! Izvoarele de apă naturală se caracterizează prin varietate, tocmai de aceea este recomandat să alternăm firmele și tipurile de apă pe care le consumăm.
* * *
Apa, un compus care pare atât de simplu și banal, în realitate este esența bunăstării unei părți considerabile din organismului uman! Să o prețuim ca atare!
Dr. Daniela Ilioiu
Fotografii de Soumya Bhattacharjee, Engin Akyurt, Snapwire, vega.photo jp, Adonyi Gábor, Wallace Chuck, Doci / pexels.com
Vezi și:
Povestea APEI - când, cum, cât și de ce ne hidratăm? (I)
Povestea APEI ‒ când, cum, cât și de ce ne hidratam? (II)
Bibliografie
https://claudiabenea.ro/totul-despre-apa/despre-celebrul-ph-mit-sau-adevar/