Logo

Pionul cel Nebun

Data Publicării

Un actor joacă rolul vieții sale – stați, că n-ați înțeles. Este întocmai cum am zis: rolul vieții, adică este filmat în viața sa de zi cu zi, deci, în principiu, deși e actor, în filmul ăsta nu joacă. Trăiește. Chiar dacă traiul lui, firesc, e atins de histrionism, iar scena costumării și a dansului de la muzeu este deja „un clasic”, înainte ca proiecția de aseară să se fi răcit.

Așadar, nu e un „film artistic”, ci un documentar. La discuțiile avute după proiecție cu producătorul și regizorul, ei cu gura lor au spus că a fost totul „pe bune”, nimic „regizat”, ci doar au stat 4 ani în preajma lui Sergiu Voloc, filmându-l dimineața, la prânz și seara. Și noaptea, mai ales noaptea. Deci viața lui fix așa cum este, numai decupajele propriu-zise ținând de o alegere regizorală (ceea ce nu e de neglijat, și totuși!).

Povestea, pe scurt, e a unui actor, Sergiu Voloc, care a căzut în cap când era mic și a rămas așa, ADHD, toată viața. Neliniștit. Încearcă să ducă un trai normal, să aibă un job la o stație de epurare, dar, ca actor cinstit, caută să câștige un ban în plus. Și se angajează să filmeze un clip publicitar (genul care circulă pe TikTok, probabil – filmul, din perspectiva asta, oferind inclusiv feed-back-ul primit pe rețelele sociale la diverse acțiuni ale personajului, într-o extindere a granițelor ecranului). Publicitatea pe care trebuie să o facă este la un muzeu al lui Lenin aflat într-un orășel din Republica Moldova. Este acolo expus bustul lui Lenin și multe alte artefacte din perioada trecută... care nu-i tocmai trecută, și aici vine miza filmului. Aici i se „rupe filmul” lui Voloc, mai bine-zis. Căci clipul lui publicitar, deși foarte bine realizat, nu atrage cei 500 de vizitatori pe săptămână, cum era în target. De ce? Pentru că lumea nu vrea să plătească bilet ca să-l vadă pe Lenin, de vreme ce Lenin e deja expus peste tot în spațiul public. Încă. În ziua de azi.

Strâns ca într-o menghină între discursurile proeuropene difuzate la tv și nuca dură a realității – și nu doar a unor Lenini de beton expuși în spațiul public, ci și al unor Lenini vii, care trăiesc în inimile oamenilor (da, și asta a fost tot o scenă „pe bune”, de-a dreptul mistică a filmului) −, Sergiu brusc își descoperă un scop în viață. O misiune. Aceea de a dărâma statuile din parcuri, de a spăla un trecut și așa murdar, nu doar anacronic. Sigur, sigur, misiune imposibilă. De unde și întrebarea: pion sau nebun?

Interesant este că, în afară de această poveste cât de cât liniară și ușor de urmărit (mai ușor ar fi fost să fi avut totuși o subtitrare, pentru că nu toți am înțeles în totalitate dicția personajelor), apar alte și alte povești, contradicții, paradoxuri. Primul l-ați reținut: actor − care însă nu „joacă”. Al doilea, cine e nebunul din film: Sergiu, sau toți ceilalți „cuminți” (vezi și splendida poezie a lui Demostene Andronescu, „Unde-s nebunii”)? Al treilea: perspectiva familiei lui Sergiu, a mamei și tatălui care suferă cât se poate de real și caută o soluție de supraviețuire cât se poate de reală pentru fiul lor „deranjat psihic”. Să câștige o pâine, ca orice bărbat de 40 de ani. Să umble pe pământ, nu pe acoperișuri. Și, dincolo de toate aceste lucruri văzute, pipăibile, cuantificabile, răsare o altă realitate, o oglindă pe care filmul ți-o pune în față: s-a putut oare vreodată construi ceva fără o jertfă de sânge? S-a făcut vreodată o revoluție din papuci și halat? S-a ridicat oare Monastirea Argeșului fără Ana în zid?

Sergiu Voloc, actorul care-și joacă rolul principal în propria viață, n-a putut veni la premieră. Păcat. Este acum la închisoare. Îmi vine să zic: Ce bine! Altfel, n-ar fi rămas totul decât un film.

Anca Stanciu


5 Comentarii

A

Alexandra

Ce interesant, și ce mult mi-ar plăcea să îl văd! Dar în Belgia nu este (încă?) pe ecrane. Însă o să văd dacă pot să văd un film mai vechi de-al lui. Mulțumesc!

J

Jenica

Cum găsești tu, Bucuria mea, mereu “borcanul cu miere”! Abia aștept să văd filmul. ❤️❤️❤️

E

Estera .

Subiecte și întrebări mereu actuale. N-am văzut filmul, dar cronica ta mi-l dezvăluie în profunzime! Mulțumesc!

M

Maria Tudor

Așa este, Anca mea, nimic nu se face fără jertfă! Și mai ales fără jertfa de sine…

C

Cosmina Dragomir

Doamne! Eu am crezut că totul este regie pură!!!! Fantastic film!

Lasă un comentariu