Eram amândoi morți
Ne țineam de mână pe sub pământ
Aveam țărână în gene
Și pământ de flori în nări
Gurile noastre de tină
Scormoneau tunele
Ca niște șobolani sfâșiați
De sete de sânge.
Noaptea ieșeam din morminte
În clinchet de oase
Beam vin vechi
Din tigve de nove
Apoi îmi puneam capul
Pe umărul tău frânt
Și făceam schimb de vieți
Până la fisiunea zorilor.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!