Mi-ai îmbrăcat cuvintele în muzică.
Ele au devenit poezie,
Și eu am devenit tăcere.
Ai spus că mă iubești pe mine.
O alcătuire de carne, sânge și cuvinte.
Dincolo de ele ai văzut o îmbinare
de particule elementare.
Ai vrut să scrii ecuațiile
Care mi-au descris vibrațiile,
Cu care am răspuns lungimii tale de undă.
Ai mers, pas cu pas
Și ecuație cu ecuație de la atracția între
Două particule,
Între două roiuri de stele,
Între două pisici
Și între două pietricele...
Dincolo de carne, de sânge și de cuvinte,
Dincolo de zâmbetul tău
Și dincolo de coapsele mele,
Ai așezat ecuații de câmp,
Foșnetul ierbii din câmpie
Și poezie
Și muzică din stele.
Eu nu știu ce se ascunde,
În tăcere,
Dincolo de carne, de sânge
Și de cuvinte.
Și te întreb pe tine:
Tu pe cine crezi că iubești?
Pe mine mă iubesc în tine, mi-ai spus.
Dar nu sunt nici carne, nici ecuații, nici cuvinte...
Când le dai la o parte pe toate,
Rămâne doar focul unui zâmbet
De dincolo de noi,
De jos sau sus,
De dinapoi...
și dinainte...
de carne, de ecuații, de cuvinte...
Șerban Madgearu
Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!