În fața Catedralei Maicii Domnului din Anvers, un copil doarme pe un câine. Pavajul pieței se ridică peste ei ca o pătură.
Sunt Nello și Patrasche, personajele nuvelei A Dog of Flanders, publicată în 1872. Nello este orfan, sărac și visează să devină pictor. Patrasche este câinele pe care l-a salvat. Povestea lor se sfârșește iarna, în catedrala unde băiatul venea să vadă tablourile lui Rubens. Mor împreună. Sculptura lui Batist Vermeulen a fost instalată în fața catedralei în 2016.
Amândoi zâmbesc.
Dorm strânși unul în altul.
Când eram student la Arte, mergeam des la catedrală. Prin centru întâlneam câțiva oameni care cerșeau și ajunsesem să-i recunosc.
Într-o iarnă, unul dintre ei zăcea pe o bancă.
Murise.
Nu știu ce l-a omorât. Îmi amintesc frigul, banca și trupul. Despre viața lui nu știu aproape nimic.
În fața sculpturii, mi-am amintit de banca aceea.
Vermeulen a așezat copilul la nivelul picioarelor noastre. Ca să-l vezi, trebuie să cobori privirea. Pătura lor este făcută din piatra pe care călcăm.
Multe monumente caută înălțimea. Aici, totul se petrece jos, lângă pământ.
Frigul se apropie din nou.
Pentru cine doarme afară, o bancă ține loc de pat, o arcadă oprește o parte din vânt.
Seara, vom intra în case și vom închide ușile. Câteva străzi mai departe, cineva caută un colț ferit de vânt și socotește câtă căldură poate păstra un carton până dimineața.
Pr. Ioan Gînscă