Paștele este venirea lui Hristos în inimă

Ne vorbește Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului

Hristos a înviat!

Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Este ceea ce deosebeşte creştinismul de orice altă religie. Celelalte religii au capi muritori, în vreme ce Capul Bisericii este Hristos, Care a înviat din morţi.

Ziua Învierii se mai numeşte şi „Paşte”. Acest cuvânt se repetă în multe tropare ale Bisericii şi aduce creştinilor bucurie duhovnicească.

După cum spune Sfântul Grigorie Teologul, cuvântul Pasha (Paşte) provine din evreiescul phaska. În limba ebraică, acest cuvânt înseamnă trecere, fiind cunoscută sărbătoarea Paştilor în care evreii îşi aminteau de trecerea minunată prin Marea Roşie.

Aşa cum poporul israelitean prăznuia trecerea Mării Roşii şi dobândirea libertăţii, la fel şi Ierusalimul cel după har prăznuieşte noua trecere, de la moarte la viaţă. Sfântul Ioan Damaschinul scrie: „Ziua Învierii, noroade, să ne luminăm, Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă”.

Praznicul Învierii lui Hristos are loc o dată pe an, dar mai este şi Paştele din fiecare săptămână. Prin Dumnezeiasca Liturghie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, fiecare om are posibilitatea să se împărtăşească din Lumina Paştilor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Paştele nu înseamnă post, ci jertfă şi punere-înainte, înseamnă fiecare împreună-adunare a credincioşilor”, pentru că, de fiecare dată când ne adunăm la Dumnezeiasca Liturghie, plinind ceea ce ne cere Biserica, puterile satanei sunt nimicite (după cum arată Sfântului Ignatie Teoforul), iar noi dobândim simţirea că moartea a fost biruită.

Paştele este Însuși Hristos

Paştele nu este numai sărbătoarea în sine, ca mutare de la moarte la viaţă, ci Însuşi Hristos. De altfel, mântuirea omului nu poate fi concepută fără Dumnezeu-Omul, pentru că El este „calea, adevărul şi viaţa”. El este învierea oamenilor. De aceea, în canonul sărbătorii Paştilor, Sfântul Ioan Damaschinul Îl numeşte pe Hristos „Paşti”. El scrie: „O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea!”. Aceasta are legătură cu cele spuse de Sfântul Apostol Pavel: „Paştile nostru, Hristos, pentru noi S-a jertfit” (I Corinteni 5:7).

Aşadar, prin Hristos, Care este Paştele cel viu, putem şi noi să trăim Paştele, care înseamnă trecerea noastră de la moarte la viaţă. Fără împărtăşirea din Hristos şi fără comuniunea cu El există numai moarte şi robie. Aşa cum spunea Sfântul Grigorie Sinaitul, „cel ce nu vede, nu aude şi nu simte duhovniceşte este mort”. Prin urmare, Paştele este venirea lui Hristos în inimă. Abia atunci când Îl primeşte pe Hristos, omul trăieşte cu adevărat, iar Hristos Se face în el viaţă şi suflet al sufletului său, „suflet al celei de-a doua învieri a oamenilor” (Cuviosul Nil).

Din „Predici la marile sărbători”

Editura Egumeniţa, 2004