Ani la rând, m-am simțit lipsită de vlagă și mai mereu foarte obosită. La fel eram și dacă nu făceam nimic. Chiar dacă dormeam nopțile, atunci când reușeam să dorm, somnul meu era agitat, iar dimineața mă simțeam obosită de parcă abia aș fi închis ochii. Dar, de când am născut primul copil și am început să am grijă de el, am înțeles că există o oboseală care poate aduce fericire, împlinire și chiar odihnă sufletească.
Un prunc mic are nevoie cam de tot timpul mamei − și ceva în plus, dacă s-ar putea! M-am speriat la început când am devenit mamă, neștiind cum am să rezist. Dar, pe măsură ce a trecut timpul, am simțit că oboseala pe care o aveam ocupându-mă de toate nevoile copilului, inclusiv nopți dormite cu puține ore, este o oboseală care îmi aduce fericire și mă împlinește! Iar din această oboseală îmi revin repede. Astfel am înțeles cuvintele Mântuitorului: „Jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară”.
Trăirea în familie, ca părinte, este minunată! E foarte grea, dar nu există fericire și împlinire mai mare, în această lume, pentru cei căsătoriți, ca atunci când Dumnezeu le dăruiește copii. Copiii vin cu multe daruri sufletești pentru părinți. Copiii ne deschid ușile Împărăției Cerurilor! Ei ne ajută să urcăm spre Dumnezeu! Copiii ne poartă sufletul spre Înviere! Te simți un om cu adevărat împlinit când ești părinte și viața ta − care la început, când apar copiii, poate ți se pare că se închide − capătă noi sensuri. O vezi cu alți ochi și, de fapt, nu ți se închide viața, ci ți se deschide drumul către adevărata viață!
Cred că, atunci când te jertfesti cu dragoste, oboseala pe care o ai este una bună, care împlinește și aduce fericire. Când trăiești numai pentru tine, în mod egoist, obosești și nu îți revii nici când te odihnești. Suntem făcuți să dăruim și să ne dăruim! Până nu vom face acest lucru, nu ne vom găsi niciodată pacea sufletească, fericirea și împlinirea!
Iulia Enache