„Postul nu este o pedeapsă pe care ne-o dă Dumnezeu, ci un dar pe care ni-l întinde ca să ne trezim din somnul nepăsării. Dar noi, de multe ori, îl trecem cu vederea, îl micșorăm, îl transformăm într-o simplă schimbare de meniu, iar inima rămâne neschimbată. Ne abținem de la unele bucate, dar nu ne abținem de la răutate, de la judecată, de la cuvinte grele. Și atunci postul nostru devine doar o formă fără putere. Postul adevărat începe atunci când omul îndrăznește să se uite sincer în sufletul lui și să spună: Doamne, aici sunt rănile mele, aici este neputința mea, ajută-mă!
Aceste săptămâni de dinaintea Învierii sunt o chemare la întoarcere. Dumnezeu nu ne cere lucruri imposibile, ci o inimă care vrea să se schimbe. Să folosim postul ca pe o școală a iubirii: să tăcem când am vrea să rănim, să iertăm când ne doare, să ne rugăm chiar și atunci când ni se pare greu. Dacă punem puțină sinceritate în această osteneală, harul lui Dumnezeu face restul. Și atunci postul nu mai este povară, ci devine lumină care ne curăță sufletul și ne pregătește să primim cu adevărat bucuria Învierii”.
Maica Siluana Vlad
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!