Când te-ntristezi, simți pe obraz
O adiere de aripă
Și greul care te apasă
Își pierde rostul. Ochii plânși,
După atâtea ploi de jale,
Văd curcubeul răsărind.
Ceva de dincolo de gânduri
E chiar aici, să-ți de-a un semn
Că nu ești singur niciodată,
Fiindcă în tine-s două lumi:
Una ar vrea să te închege
Aparte, numai în contur,
Cealaltă vrea să te dezlege
Și, ca să nu te poticnești,
Ai grijă să-ți rămână pasul
Pe jumătate nevăzut.
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!