

Să spargem ăst’ ulcior ce strâmt ne-ncorsetează,
să curgă vinul valuri, risipa e belșugul,
să toarne Domnul Duhul Sfânt peste tot trupul,
căci numai după Duhul tot trupul însetează.
Dă-i apă să-l menții în formă-n plină vară,
dă-i Duh să-l ții în viață în plină nebunie,
dă-i să mănânce flăcări ce-n inimă lucrează,
dă-i, Doamne, un înec în mări de bucurie.
Și când om fi acolo, om suspina cu lacrimi,
și-om da, pentru a câta oară, cu cușma de pământ,
căci ne-am cocoloșit în plăpumi mari de patimi,
în timp ce Domnul strigă, pe cruce așteptând.
Anca Stanciu
1 Comentariu
M
Mihaela
E tare frumoasă scrierea...❤️
