„Nu vrei să suferi totul pentru dragostea Mea?”

Ne vorbește Sfântul Iosif Isihastul 

Fiul meu, dacă iei aminte la ceea ce-ți scriu și te silești pe tine însuți, vei afla mult folos. Toate acestea ți se întâmplă deoarece nu te străduiești îndeajuns la Rugăciune. Deci silește-te, spune tot timpul „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Să nu-ți stea deloc gura. Așa te vei obișnui cu Rugăciunea și o va prelua apoi mintea. Nu da îndrăzneală gândurilor, căci astfel te slăbănogești și te întinezi. Rugăciune, silirea neîncetată a firii, și vei vedea cât har vei primi.

Să nu cauți odihnă desăvârșită. Hristos a purtat crucea. Și noi trebuie s-o purtăm. De vom răbda toate necazurile, vom afla har de la Domnul. De aceea ne lasă Domnul să fim ispitiți, pentru a ne încerca râvna și dragostea pentru El. De aceea este nevoie de multă răbdare. Fără răbdare, omul nu învață cele duhovnicești, nu ajunge la măsura virtuții și a desăvârșirii. Iubește-L pe Hristos și spune fără încetare Rugăciunea, iar Rugăciunea îți va lumina calea către El. Ai grijă să nu judeci, pentru că din cauza aceasta îngăduie Dumnezeu să plece harul și te lasă să cazi, să te smerești, ca să-ți vezi greșelile tale.

Cele ce-mi scrii sunt adevărate. Ceea ce simți la început este harul lui Dumnezeu care, atunci când vine, îl face pe om duhovnicesc. Și toate i se par bune și frumoase. Atunci iubește pe toată lumea, are trezvie, lacrimi, inimă fierbinte. Când pleacă harul pentru ca omul să fie încercat, atunci toate devin trupești și sufletul cade. Însă tu să nu-ți pierzi atunci voința, ci să strigi fără încetare, cu multă silință și durere: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Iară și iară, la nesfârșit. Și, ca și când ai vedea cu mintea pe Hristos, să-I spui: „Mulțumesc, Hristoase al meu, pentru cele bune pe care mi le-ai dat, ca și pentru cele rele prin care trec. Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!”. Și, răbdându-le pe toate, iarăși vine harul, iarăși bucuria. După care iar ispita și întristarea, tulburarea și supărarea. Apoi iarăși lupta, biruința și mulțumirea. Și așa se va întâmpla până când, puțin câte puțin, te curățești de patimi și devii duhovnicesc.

Rugăciunea fără atenție este pierdere de vreme

Odată cu trecerea timpului, îmbătrânind, o să ajungi la nepătimire. Dar până atunci, luptă. Nu aștepta că lucrurile bune să vină singure. În puf nu ajunge nimeni monah. Monahul trebuie să treacă prin batjocori, încercări, căderi, ridicări. Nu să stea în brațele mamei. Este oare cu putință, s-a auzit vreodată să ajungă cineva monah lângă mama, care numai ce te aude oftând, că-ți și spune: „Ia de mănâncă ceva, că ești slăbit!”. Asceza, fiul meu, cere lipsuri. Lucrurile bune cu adevărat nu le vei găsi mergând la băi sau trăind bine. Este nevoie de luptă și de osteneală multă.

Să strigi zi și noapte către Domnul. Să înduri cu răbdare toate ispitele și necazurile. Să-ți înăbuși mânia și dorința. Te vei osteni mult până vei înțelege că Rugăciunea fără atenție și fără simțire duhovnicească este pierdere de vreme, osteneală fără răsplată. Trebuie ca, în toate simțurile, și cele dinlăuntru, și cele din afară, să pui paznic neadormit atenția. Căci fără atenție, mintea și puterile sufletului se risipesc în zadar, ca apa care curge pe drum. Nimeni nu a aflat vreodată Rugăciunea fără atenție și trezvie. Nimeni nu s-a învrednicit vreodată să urce la cele de sus dacă mai întâi nu le-a disprețuit pe cele de jos.

Adesea te rogi, iar mintea ți se plimbă de colo-colo, pe unde îi place, la lucrurile de care este atrasă de obicei. Și e nevoie de multă silință să o desprinzi de acolo, e nevoie să iei aminte la cuvintele Rugăciunii. De multe ori în gândul tău, în cuvântul tău, în auzul și în vederea ta pătrunde cu vicleșug vrăjmașul, și tu nici nu știi. Când îți vei da seama, atunci vei înțelege că trebuie multă luptă ca să te curățești. Nu înceta a te lupta cu duhurile vicleniei. Cu harul Domnului Iisus Hristos, vei birui și te vei bucura pentru cele care te-au întristat.

Să ai dragoste pentru toți și să ai grijă ca nu cumva să mâhnești pe nimeni, nici să-i faci rău cuiva în vreun fel sau altul, deoarece în ceasul rugăciunii întristarea fratelui tău îți va sta piedică. Fă-te tuturor pildă în cuvânt și în faptă, iar harul dumnezeiesc te va ajuta mereu și te va adumbri.

Un necaz mic te curățește de o boală îndelungată

Crede cele ce-ți spun. Odată, din cauza repetatelor și înfricoșătoarelor mele ispite, am fost stăpânit de multă întristare și deznădejde, socotindu-mă nedreptățit de Dumnezeu. Gândeam că m-a lăsat pradă atâtor ispite fără să mă ușureze nici un pic, cât să răsuflu măcar o clipă. Și, aflându-mă în această amărăciune, am auzit o voce înlăuntrul meu, foarte dulce, limpede și plină de milă: „Nu vrei să suferi totul pentru dragostea Mea?”. Și odată cu vocea a început să-mi curgă un șuvoi de lacrimi neîncetat, și mă căinam pentru deznădejdea care mă stăpânise. N-am să uit niciodată vocea aceea atât de dulce, care a făcut să dispară deodată toată ispita și deznădejdea: „Nu vrei să suferi totul pentru dragostea Mea?”...

Cu adevărat, dulce dragoste! Pentru dragostea Ta ne-am răstignit, și pentru ea toate le purtăm.Îmi povestea un frate că odată se mâhnise pe alt frate pe care îl sfătuia mereu, dar nu-l asculta, și se necăjea tare din pricina asta. Și rugându-se, a fost răpit și L-a văzut pe Domnul țintuit pe Cruce, în Lumină. Și întorcându-Și capul către el, Hristos i-a zis: „Vezi cât am suferit Eu din dragoste pentru tine? Tu cât ai suferit?”. Numai ce a auzit cuvântul acesta, și toată întristarea i-a dispărut și s-a umplut de bucurie și de pace. Și, vărsând șuvoaie de lacrimi, s-a minunat și se minunează de înțelepciunea Domnului, Care îngăduie necazurile, dar mângâie atunci când vede că nu mai putem îndura.

Așadar, să nu deznădăjduiești din pricina aceasta. Să nu te întristezi în necazurile și ispitele tale, ci cu dragostea lui Iisus să-ți ușurezi supărarea și deznădejdea. Să-ți dai curaj, spunând: „Suflete al meu, nu deznădăjdui, căci un necaz cât de mic te curățește de o boală îndelungată și se va duce după puțină vreme”.

Din „Mărturii din viața monahală” de Gheron Iosif

Editura Bizantină 2003