Nu ne-a lăsat inima, părinte!

Toată ziua au ruinat și-au mărunțit prin burta pământului, în fața CeleiMaiFrumoaseBiserici, sunt trei, bagă canalizarea, o mică firmă subcontractantă la alta mai mare, escavatoristul are un cercel în urechea stângă, mai e un băiat subțire cu priviri repezi, a suflet timid, palmele lui mari se lipesc organic de coada de mătură, și cel care pare să conducă toată lucrarea, volubil și afabil, pe la zece dimineață au ghinionul să spargă o țeavă de apă despre care nimeni nu mai știa nimic, vreo trei ore cu cizmele pline de apa rece, în lutul onctuos de deasupra falezelor Luștii, cu mâinile ridate de umiditate, fără să ridice glasul vreunul, fără să ceară socoteală cerului, primăriei, lușcanilor vii și morți, arhanghelilor și cristenițelor naționale, cu o resemnare abulică și înfricoșătoare, Ea pregătește o tavă cu cafele și ceaiuri fierbinți și turtă dulce turcească și îi scoate un timp din nămolul ăla torționar, râd pe lângă Roșcata Quantică și li se luminează fața, o femeie frumoasă poate da sens oricărui chin pământean și chiar asta face, apoi se întoarce Ea în casă și zice oftând Dumnezeule, ai milă, ăștia sunt plătiți la metru liniar și azi n-au înaintat mai deloc, săracii de ei, săracii de ei, cum se trudește omul prin luturi ca să aibă pâine pentru copiii de-acasă, oftez și eu, lasă că mai au câteva ceasuri și se duc la casele lor, e și mâine o zi, așa e viața, iubito, sunt zile cu soare și zile cu gust de lacrimă zdrobită-ntre buze, lasă, nu te supăra, nu zice nimic și se apucă să barboteze butoiul cu varză la murat, apoi se face seară și mă duc la CeaMaiFrumoasăBiserică să-mi lipesc Psaltirea de inimă și ei tot în șanțuri, vreo trei lușcani chibițează pe marginea șanțului și ne salutăm zâmbind, îi invit în biserică, dacă vi se face frig să intrați, dau drumul la centrală și imediat se încălzește și mai zicem și-o rugăciune, că nu numai cu șanțuri și canalizări se va umple inima omului, ci și cu liniști coborâte de sus, zâmbesc jenați, pe doi dintre ei i-am cununat (bine de tot la unul și o cununie mai năbădăioasă la celălalt), cel de-al treilea e soțul prietenei Ei, mai schimbăm câteva cuvinte despre una-alta și apoi pășesc în CeaMai, toată Lușca e un șantier enorm, a ieșit pământul zvârcolindu-se de sub asfalturi, un pământ galben, gras ca o târtiță de găină neagră, a întins Monica un nylon mare peste covoarele din biserică să le protejeze, fără să murmure, resemnată și ea, Monica și tanti Viorica, cele două femei de serviciu ale cerului, al nuștiucâtelea set de femei înrobite cu inima CeleiMaiFrumoase, sunt atât de bătrân pe pământul ăsta și știu toată mișcarea, așa procedează Dumnezeu, luminează, la fiecare generație de lușcani, vreo două-trei inimi de femei și se umplu astea de-o iubire febrilă de biserică, robotesc și șterg, îndreaptă, mătură și aspiră, mi le schimbă prin biserică toate după legi pe care ele le înțeleg și cărora eu mă supun pios, că o femeie știe mai bine decât un preot câte buchete de flori se depun la fiecare icoană, mironosițele astea au fost primele la Înviere și eu nu uit asta, or fi văzut ele ceva în plus față de noi ceilalți, mă mișcă gândul ăsta apoi Psaltirea albastră, lumânările de ceară împrăștiind zumzet de primăveri trecute, aprind mica lampă cu leduri deasupra cărții și curg psalmii peste genunchii mei așchiați de târâșuri prin peșteri străvechi, când mă rog singur în CeaMaiFrumoasă e ca și cum m-aș ascunde într-un mormânt tăcut, toate rămân afară închise pe dinăuntru și lumina aia albastră care iese din ochii Desculțului de pe icoana împărătească, și când ies dau de bieții muncitori învârtind basculanta și escavatorul, e noapte deja și-i trimit acasă, măi oameni buni gata, opriți și plecați la nevestele voastre, e noapte deja, e noapte și ăla mai mare dintre ei, volubilul, nu ne-a lăsat inima, părinte, să vă lăsăm cu șanțuri în fața bisericii, mâine e sărbătoarea Maicii Domnului și noi nu lucrăm în sărbători, pentru ea ne-am trudit și să poată trece oamenii, să nu lăsăm trotuarele sparte, nu ne-a lăsat inima, părinte, să aveți somn ușor.

Pr. Crin-Triandafil Theodorescu