Ne vorbește Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului
Astăzi este prima zi a anului civil, pentru că în Biserică sărbătorim pe 1 septembrie prima zi a anului bisericesc. Dar pentru că, din dragoste și iubire de oameni, facem pogorământ, sărbătorim și începutul anului civil, care pică odată cu praznicul Tăierii împrejur după trup a Domnului nostru Iisus Hristos și cu sărbătoarea marelui Părinte al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare.
Sfântul Vasile a alcătuit multe scrieri într-adevăr minunate, de Dumnezeu însuflate. Un teolog care citește cu atenție documentele Sinoadelor Ecumenice va vedea că toate Sinoadele și toți Părinții Bisericii de până în secolele XIV-XV, și chiar XVIII, toți își întemeiază dreapta credință și dreapta mărturisire pe învățătura Sfântului Vasile cel Mare. El a trăit doar 49 de ani... nu a apucat să împlinească 50 de ani, și totuși a săvârșit o lucrare atât de mare! A fost un om binecuvântat de Dumnezeu.
Astăzi, așadar, este Anul nou. Există o zicală care ne arată diferența între tineri și bătrâni, cei care au o vârstă mai înaintată. În ce constă diferența? Se spune că diferența este că un tânăr privește numai înainte − își face planuri, își face visuri pentru viața lui −, în timp ce vârstnicul privește în urmă. De aceea, diferența dintre un tânăr și un bătrân este că bătrânul își amintește ce a fost odată, povestește prin ce a trecut în viață, deoarece caută spre trecut, nu spre viitor, câtă vreme tânărul nu caută spre trecut, ci se îndreaptă spre viitor și vrea să facă ceva nou.
Însă eu consider că lucrurile trebuie îmbinate. Să fim tineri în gândire, adică să privim viața care ne stă înainte – și mai ales noi, creștinii, să privim înainte în viața duhovnicească, să ne intereseze cum să înaintăm, ca să ajungem să-L cunoaștem pe Hristos și viața veșnică. Este tocmai ceea ce-i spune Apostolul Pavel lui Timotei: „Cucerește viața veșnică” (I Timotei 6:12). Este extraordinar cuvântul! Zice să „înșfaci” viața veșnică și să o cunoști − aceasta este acel „ceva nou”. Așa face creștinul, tânărul.
Dar privim și spre trecut, fiindcă pe el ne bazăm. Nu poți face nimic nou dacă n-ai o bază. De aceea, ne uităm și la trecut. Toate organizațiile, sau statul, toate serviciile publice stabilesc un buget, dar îl stabilesc pe baza bilanțului de venituri și cheltuieli din anul anterior. Nu poți privi doar către viitor, fără a lua în seamă trecutul.
Asta e important. Avem un nou an: să privim către el cu nădejde, dar să îndreptăm și trecutul! Să facem ce făcea Pitagora, care se considera pe sine primul filozof. El se cerceta în fiecare zi ce a făcut și ce nu a făcut – în fiecare seară! –, ce s-ar fi cuvenit să facă și nu a făcut. Astfel, pe cât îndreptăm trecutul... Noi, în Biserică, putem da „delete”! Avem un buton de „delete” duhovnicesc: pocăința și sfânta spovedanie! Să ne facem o evaluare a anului care a trecut și să vedem ce lucruri bune am făcut, ca să le păstrăm și să le înmulțim, și ce lucruri urâte, rele am făcut − pe acestea trebuie să le îndreptăm prin pocăință. Asta pentru ca anul nou să ne fie chiar nou și plin de nădejde.
Vă urez un an bun și binecuvântat tuturor, deopotrivă femei și bărbați. Cu toții sărbătorim azi, pentru că sărbătorim intrarea într-un nou an civil. Să avem o mentalitate nouă, o minte nouă, gânduri noi, dorințe noi, o inimă nouă, după ce, mai întâi, am îndreptat omul cel vechi și trecutul. Abia atunci ceea ce este nou este și binecuvântat.
Un an nou bun și binecuvântat!
Predică rostită în ziua de 1 ianuarie 2026
Traducere de Mănăstirea Diaconești