Lui Costion
Când n-am mai avut timp
Am învățat să nu mă grăbesc.
Când n-am mai fost
Am început să fiu.
Când n-am mai știut
Am început să știu.
Din muntele tăcerii
A izvorât timpul.
Hrănit cu lumină
Și cuvânt,
A crescut
Până a acoperit totul.
Înaintele
S-a îmbolnăvit de apoi,
Și s-a fracturat într-o muzică
De corzi,
Din care am crescut noi.
Și-a plâns copilăria,
S-a înghițit pe sine
Și s-a retras iarăși
În muntele tăcerii.
Îi aud respirația
Cum naște netimpul
Și poezia
Șerban Madgearu
Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!