Neîncetat vă rugaţi!

Ne vorbește Cuviosul Dionisie de la Colciu

Vedeţi bunătatea lui Dumnezeu cea dumnezeiască? Dumnezeu numai pentru păcătoşi a venit în lume, nu‑i aşa? Ştim cu toţii, pentru păcătoşi. Dumnezeu n-o să‑i muncească pe păcătoşi pentru că‑s păcătoşi, o să‑i muncească pe cei care nu s-au pocăit. Omul, dacă n-are pacea sufletească, nu este aproape de Dumnezeu, şi de aceea Mântuitorul zice: „Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi îngreunaţi cu toate felurile de păcate, ajunge cât aţi păcătuit, ajunge cât v-aţi făcut de cap, ajunge cât M-aţi amărât! Veniţi la Mine şi vă mărturisiți!”. Orice păcat ai avut, dacă l‑ai spovedit la duhovnic cu smerita cugetare, cu smerenie şi cu părere de rău, într-aceeaşi secundă eşti curat şi primit de Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu o să ne pedepsească nu pentru că suntem păcătoşi; o să ne pedepsească pentru că nu ne‑am pocăit, fiindcă nu‑i în altă parte, ci numai la Dumnezeu este iertare.

Iar după ce ne spovedim, să ne osârduim cu ajutorul Domnului ca să nu ne întoarcem înapoi, precum câinele la vărsătura lui. Şi dacă iar am căzut, iar să ne ducem la duhovnic, că vezi, de şaptezeci de ori câte şapte ne iartă Dumnezeu. Ca om, ai alunecat, dar ori de câte ori ai cădea, să nu rămâi într-aceeaşi fărădelege. Scoală‑te, că Dumnezeu e aproape de fiecare din noi. Fără spovedanie nu se poate mântui nimeni. Că oameni suntem, şi de mici copii începem a greşi.

Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!

Dacă omul se hotărăşte să spună Rugăciunea inimii, ajută şi Dumnezeu, dacă omul cere cu frica lui Dumnezeu: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Cercaţi, cercaţi, că-i lucru bun! Nu este lucru mai bun ca acesta. Dar vă trebuie pregătire ca să puteţi câştiga Rugăciunea inimii. Nu-i cu neputinţă, dar trebuie răbdare multă. Dumnezeu ajută, „Împărăţia lui Dumnezeu se sileşte şi silitorii o dobândesc pe ea” (Matei 11:12).

Prima dată să scoatem din inima şi din cugetul nostru ideea că suntem cineva, egoismul. Şi după ce-l scoatem din noi, să ne socotim înaintea lui Dumnezeu cel mai păcătos om de pe pământ. Atunci să ştii că o să ai mari ajutoare şi mari progrese. Până când vei avea egoism în sufletul şi în inima matale, te osârduieşti zadarnic. Dar cearcă, că oricât de puţin te-ai osârdui, ai folos.

Zice Sfânta Scriptură, „Neîncetat vă rugaţi” (I Tesaloniceni 5:17), că aceea-i datoria noastră. Vezi? Sunt dator şi trebuie să zic mereu: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Şi dacă harul Sfântului Duh, după un timp îndelungat, s-a pogorât spre tine, păi atuncea te‑ai culcat şi mintea ta mereu zice: „Doamne Iisuse Hristoase… Doamne Iisuse Hristoase…”. Se îndumnezeieşte mintea până la urmă. Rugăciunea minţii e cea mai mare armă, cea mai bună şi cea mai sigură pentru sfânta mântuire, fiindcă prin ea devine omul desăvârşit duhovnicesc – toată răsuflarea lui, toată viaţa lui nu este altceva decât rugăciune.

Din „Cuvinte din Sfântul MunteAthos”, Editura Predania, 2022