Ăștia nu vedeau nimic
Se uitau, se uitau
Și tot ce vedeau
Era exteriorul
Ăștia nu auzeau nimic
Umblau cu urechile astupate
Dând mecanic din cap
Când cineva le vorbea
Ăștia nu simțeau, nu simțeau
Pipăiau și ziceau că-i o carne
Fragedă, ori expirată,
N-aveau dinți pentru inimi în sânge
Ăștia n-aveau gust, nici miros,
Nici măcar simț estetic
Pentru ei frumusețea stătea într-o curbă
Pentru noi, într-un accident.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!