În fiecare noapte
Mutam munții
Iar dimineața îi găseam la loc
Bolovani și stânci
Strivindu-mi pieptul
Pietriș și mâl
Umplându-mi gura
Vulturi și șerpi
Încolăcindu-mi orbita
Cu scrâșnet de cheie
În uși fără broască.
Până într-o zi, când
Mi-am săpat un mormânt
La poalele munților
În susurul apelor
Și
Ca o dinamită ce sunt
L-am umplut cu praf de pușcă.
De-atunci, de-atunci
Munții, munții
Sunt mare, mare.
Anca Stanciu
4 Comentarii
M
Maria
Iuhuuu! Ce ușurare! Mare, mare!
A
Anastasia
Ce faine sunteți toate trei 🤗🤗🤗
C
Cosmina Dragomir
Ce imagini extraordinare creezi tu! Bombă, nu alta.
A
Ana Banica
Doamne Doamne minunata mea! Marea mea muntoasă care-mi împacă dragostile pentru adâncimi și înălțimi! Te iubesc cu toată poezia ta!