În fiecare noapte
Mutam munții
Iar dimineața îi găseam la loc
Bolovani și stânci
Strivindu-mi pieptul
Pietriș și mâl
Umplându-mi gura
Vulturi și șerpi
Încolăcindu-mi orbita
Cu scrâșnet de cheie
În uși fără broască.
Până într-o zi, când
Mi-am săpat un mormânt
La poalele munților
În susurul apelor
Și
Ca o dinamită ce sunt
L-am umplut cu praf de pușcă.
De-atunci, de-atunci
Munții, munții
Sunt mare, mare.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!