Doamne, Îți mulțumesc pentru tot!
Tu ești Cel ce nu m-ai părăsit niciodată. De fiecare dată când cei din jur mă ignorau sau mă ocărau, de fiecare dată când întâmpinam necazuri și nu avea cine să mă ajute, de fiecare dată când gânduri rele mă asaltau, eu am fugit la Tine, și Tu m-ai primit cu brațele larg deschise.
Tu ne îndemni să Te căutam mai întâi pe Tine. Așa vom avea parte de o viață plină de împliniri și nimic din ce ne trebuie nu ne va lipsi.
Asta am făcut, Doamne. Te-am pus înaintea mea, Te-am mărturisit cum am știut, și mai direct, și mai discret, iar Tu nu m-ai dezamăgit. Ai dăruit multă pace, bucurie și iubire unui suflet care până în acel moment nu experimentase nicio astfel de trăire.
De când Te pun pe Tine mai presus de toți și încerc să creez o legătură cu ceilalți prin Tine, de atunci viața mea s-a schimbat, a devenit mai frumoasă; dar mai ales sufletul meu s-a schimbat: piatra s-a spart și sentimente mai nobile au început să răsară din el ca niște raze de lumină. Încă mai am de lucrat cu stânca de granit dinlăuntrul meu, dar nici n-aș fi știut de ea, dacă nu mi-ai fi deschis Tu ochii mai întâi.
N-am facut nimic ca să merit toate acestea, dar Tu nu Te-ai uitat la răutatea din mine, ci la ce om aș putea să devin.
Și nu sunt eu buricul pământului, știu că aceste lucruri le faci cu fiecare dintre noi, în cel mai potrivit moment al vieții noastre, dar ține de noi dacă ne vom deschide porțile inimii și Te vom primi.
Vreau să nu Te mai fac să suferi, ci chiar să Te fac să zâmbești. Vreau să mă transform în omul pe care l-ai gândit atunci când m-ai plămădit.
Ajută-mă să nu Te dezamăgesc!
R.N.
Fotografie de Renan Lima / pexels.com