Minuni din zilele noastre ale Cuvioasei Teodora de la Sihla

Astăzi, la pomenirea Sfintei Teodora de la Sihla († 7 august), să luăm putere, avânt și duh din aceste minuni întâmplate unor oameni din zilele noastre, încredințați fiind că Sfinții ne sunt aproape și ne ascultă degrab rugăciunile...

„Am fost acasă la mine, la peştera mea, la Sihla...”

Era în luna august 2006, când o creştină urca la Schitul Sihla împreună cu mama sa, pentru a se ruga la Peştera Sfintei Teodora, fiindcă avea un mare necaz. Şi cum mergeau ele pe poteca dinspre Mănăstirea Sihăstria spre Sihla, prin pădure, au întâlnit o maică înaltă, cu un baston în mână, și i-au zis:

- Blagosloviţi, maică! Aţi fost la Sihla?

- Domnul, Maica Domnului! Da, am fost acasă la mine, la peştera mea, la Sihla, dar acum merg la Sihăstria, că şi acolo mi-au făcut Părinţii casă.

Femeia nu şi-a dat seama cu cine vorbeşte şi a zis:

- Maică, oare Părintele Stareţ de la Sihla o fi acasă? Am mare nevoie de el!

- Da, da, Părintele Pahomie este acasă! Du-te, du-te, că ai să te bucuri!

Femeia şi-a întors capul, salutând-o de rămas-bun:

- Blagosloviţi, maică!

- Maica Domnului să te blagoslovească, a răspuns maica.

Când şi-a luat rămas bun, femeia a văzut pe umerii maicii şi pe spate atârnându-i plete albe. Uimită, s-a gândit: „Doamne... Maică şi cu plete pe spate!”. Pe loc şi-a amintit că acel chip blând, acele plete, acea figură îi era cunoscută de undeva. Luptând cu propria minte, şi-a amintit că acel chip este la fel cu acela din icoana Sfintei Teodora, aflată în peşteră!

Emoţionată, s-a întors să o strige pe maică, însă aceasta dispăruse, nu mai era… A urcat la Sihla şi, plângând, i-a povestit Părintelui Pahomie întâmplarea. Era atât de emoţionată şi aşa de tare plângea femeia aceea, încât ochii săi erau ca două izvoare de apă ce curgeau fără oprire.

Am văzut-o şi eu plângând în biserică, în timpul Sfântului Maslu, un plâns abundent care-i uda picioarele. L-am întrebat pe Părintele Pahomie care-i cauza atâtor lacrimi, iar Părintele mi-a spus:

– Nu ştii frăţia ta! Acea femeie s-a întâlnit personal cu Sfânta Teodora, în timp ce venea către schit. Mare evlavie are acea creştină la Sfânta de i-a ieşit în cale. Revărsarea de lacrimi pe care o vezi este lucrarea harului, care a atins-o prin prezenţa Sfintei Teodora. Mari sunt minunile Sfinţilor lui Dumnezeu! (Floarea B.)

„Ochii micuțului erau perfect curați”

În anul 2009, în luna ianuarie, s-a născut micuțul Alexandru care, imediat după naștere, a contactat o infecție oculară din mediul intraspitalicesc. În fiecare dimineață, pruncul se trezea cu ochișorii lipiți din cauza secrețiilor. Evident, au urmat investigații și luni de tratamente cu diferite tipuri de antibiotic, dar nici unul nu părea să aibă efect.

În luna aprilie a aceluiași an, părinții copilului, care aveau mare evlavie la Sfânta Teodora de la Sihla, au decis să meargă la mănăstire, deoarece știau că apa din căușul Sfintei Teodora este tămăduitoare de boli de ochi. Când au ajuns la peștera Sfintei, au uns ochișorii bolnavi ai pruncului cu apă luată direct din căușul Sfintei și au căzut la rugăciune.

A doua zi, când s-au trezit, ochii micuțului erau perfect curați și după acel moment nu s-au mai îmbolnăvit. (Alina M.)

„Bubele cădeau ca solzii”

În anul 2014, o fiică duhovnicească din Buzău a Părintelui Stareţ a venit la Sihla împreună cu prietena sa, Elena, pentru a se mărturisi. După spovedanie, prietena ei a cerut povățuire de la Părintele.

În timp ce vorbeau, Părintele a întrebat-o:

- Ce ai la mână?

Femeia avea antebrațul plin de bube mari. Doamna Elena a mărturisit că bubele i-au apărut în urmă cu doi ani, după trecerea la cele veșnice a mamei sale. Dânsa mersese timp de un an la mai mulți dermatologi pentru a se vindeca, dar efortul i-a fost în zadar, pentru că nici un medic nu a reușit să o ajute. A folosit diverse creme, injecții și medicamente, dar fără folos.

Părintele a sfătuit-o să meargă la peștera Sfintei Teodora și să se roage, să facă acatistul Sfintei, iar apoi să meargă la căuș, să-și spele mâna cu apă. Doamna Elena l-a ascultat pe Părinte, a mers și s-a rugat la Sfânta Teodora, apoi s-a spălat cu apa din căuș.

După aceea a mai rămas la Mănăstirea Sihla timp de trei zile. În acele zile, pe mâna ei s-a format o coajă, iar bubele au început să cadă ca solzii. Înainte de-a pleca acasă, femeia a mers la Părintele Stareț pentru a-i cere binecuvântare și i-a arătat mâna.

Datorită rugăciunilor săvârșite la peștera Sfintei Teodora, doamna Elena s-a tămăduit în chip minunat. Nu numai că s-a tămăduit trupește, dar în același timp s-a vindecat și sufletește datorită credinței și nădejdii.

Un alt aspect important care a ajutat-o a fost șederea în Mănăstire, care te face să privești viața din altă perspectivă, să simti harul și ajutorul lui Dumnezeu și să nu uiți că din orice încercare a vieții există o scăpare, iar scăparea este mereu Dumnezeu. (Părintele Stareţ Pahomie)

Însănătoșire grabnică, fără medicamente

Dorim să aducem mărturia unei minuni pe care a făcut-o Sfânta Teodora de la Sihla familiei noastre!

În anul 2008, ne-am început concediul cu un pelerinaj pe la mănăstirile din Moldova și l-am continuat la Marea Neagră. În timpul pelerinajului am vizitat şi Schitul Sihla (astăzi Mănăstirea Sihla), de unde am cumpărat o frumoasă icoană litografiată a Sfintei Teodora.

La mare am avut plătite două sejururi, în total 14 zile. Însă după câteva zile, fetița noastră de doi ani și jumătate a făcut o enterocolită foarte urâtă. Am încercat fără succes să o tratăm la hotel, apoi am fost nevoiți să mergem cu fetița la Urgență în Mangalia, unde am primit tratament cu antibiotic și alte medicamente. Tratamentul nu l-am putut urma, deoarece voma tot, inclusiv medicamentele.

Eram pe punctul de a renunța la restul concediului și a ne întoarce acasă, la Cluj, când i-am pus fetiței pe burtică icoana cu Sfânta Teodora și ne-am rugat toți trei să ne ajute. Din momentul acela nu a mai vomat deloc, a dormit foarte bine noaptea, iar a doua zi am mers la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Limanu-Hagieni.

La mănăstire, prelerinii au primit mâncare variată. Fetița noastră a mâncat de toate, nu a avut nici o problemă, iar următorul scaun a fost perfect normal. Toată această însănătoșire grabnică a fost fără medicamente, datorită rugăciunilor făcute către Sfânta Teodora.

În 2011, când s-a născut a doua noastră fetiță, i-am pus numele Teodora. (Ionuț Ștefan)

Articol publicat în „Familia Ortodoxă”, august 2017