Minuni ale noilor mucenici din temnițele comuniste (I)

Ne vorbește Părintele Gavriil Vărvăruc de la Aiud

Datoria noastră este să lucrăm ceea ce a început să ne înveţe Părintele Justin Pârvu, desăvârşind această dorinţă a Părintelui de a-i propovădui în mod special pe sfinţii mucenici din închisorile comuniste, care astăzi sunt mari făcători de minuni şi mari mijlocitori în faţa lui Dumnezeu pentru întregul neam românesc şi întreaga Biserică Ortodoxă de pretutindeni.

Dobândire de prunci în chip minunat

O preoteasă din Cluj nu putea rămâne însărcinată de patru ani de zile. Le-am dat părintelui și preotesei ulei din candela sfinţilor, sp­unându-le să ia câte trei picături dimineața, după anafură şi a­ghiazmă. Aşa au făcut, şi preoteasa a rămas însărcinată. Tot acestei femei i-a crescut, la un moment dat, la piept, un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat dimineaţa cu untdelemn de la sfinţi, şi până seara nu mai avea nimic.

O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau foarte în­tristaţi că nu puteau avea copii şi se gândeau să încerce să tră­iască în curăţie unul cu celălalt. Eu le‑am vorbit despre sfinţi şi le-am dat să ia îm­pre­u­nă ulei din candela sfinţilor. Soţia avea un virus în orga­nism care, da­că ea ar fi rămas însărcinată, i-ar fi provocat multe com­pli­caţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la starea lor de deznădejde. Dar, prin minune dumne­zeiască, ea a rămas însărcinată şi, după ultima ana­liză medicală, a con­statat că virusul dispăruse din orga­nism.

Lacrimile unei mame

Surorile unui bărbat de 46 de ani din Bucureşti au venit în ianuarie la Aiud, plângând disperate, pen­tru că fuseseră pe la Sfântul Nectarie, pe la Sfântul Ilie Lăcătuşu, să se roage pentru fratele lor, care era internat în spital, o­pe­rat pe creier, şi care se afla în comă din cauza unei tu­mori foarte mari, medicii nedându-i nici o şansă de supra­vie­ţu­ire. Şi, mergând la „Radu Vodă”, au a­flat de la o femeie că sunt sfinţi care fac minuni mari la Aiud, și au venit aici, plângând cu amar în faţa icoanei Maicii Dom­nu­lui şi a sfintelor moaşte.

Le-am dat untde­lemn şi le-am spus să-l ungă pe bolnav pe cap în semnul Sfintei Cruci. Când au a­juns la Bucureşti, aşa au şi făcut. Şi, după ce l-au uns cu unt­delemn, medicii s-au răzgân­dit şi l-au băgat din nou în o­­peraţie. L-au operat şi ‒ minune dumnezeiască! ‒, după trei zi­­le de la operaţie a fost în picioare, fără pierderi de me­mo­­­­rie, fără ameţeli, fără nici o reacţie adversă la problema pe care o avusese la cap.

Iar în Săptămâna Patimilor, în Jo­ia Mare, au venit împreună la Aiud şi plângeau toţi de bu­cu­rie. Bărbatul a fost cel care a condus maşina de la Bu­cu­reşti până la Aiud, ca să aducă mulţu­mire sfinţilor pentru a­ceastă minune care s-a făcut cu el. I‑am şi văzut ope­raţia: un sfert din cap era tăiat în zona frunţii. Ma­ma lui spunea întruna de mulţimea lacrimilor vărsate pen­tru copilul său, că i-au secat şi lacrimile, şi-i mul­ţumea Mai­cii Domnului şi sfinţilor mucenici că i l-a vin­decat.

Ţi se sfâ­şia inima când te uitai la ei. Ei sunt o măr­turie mare de cre­dinţă a unei întregi familii care s-a rugat pentru un fra­te al lor, ca Dumnezeu să-l vindece.

Din „Mărturisitorii din închisorile comuniste: minuni, mărturii, repere”

Ed. Areopag, 2021

Fotografie din ziarul „Lumina”