Acum câteva luni au venit la Biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie o mamă îndurerată cu fiica ei dragă de vreo opt anişori. Copilul se confrunta cu o problemă gravă, căci nu vedea cu ochiul stâng. Cele două s-au rugat mult Sfântului Dimitrie pentru vindecare. De asemea, s-a cântat canonul-paraclis al Sfântului şi s-a citit o rugăciune specială de tămăduire. Mama și fiica au plecat împăcate de la biserică spre casa lor, luând totodată şi un pliculeţ cu vată îmbibată cu mirul sfântului.
După trei zile, micuţa se pregătea pentru şcoală, precum făcea zilnic, iar mama ei a însoţit-o către locul de unde trebuia să o preia autobuzul şcolar. Maşina a sosit, iar fetița s-a urcat. A lăsat ghiozdanul jos şi, ca de obicei, şi-a testat ochiul suferind, adică a închis ochiul drept, încercând să-și dea seama dacă vede cu stângul.
– Văd! a strigat copila şi a sărit în sus. Minunea Sfântului Dimitrie!
Şoferul a oprit autobuzul. Cu nespusă bucurie, a strigat-o pe mama ei, care încă nu se îndepărtase de staţie, ca s-o facă părtaşă la această mare binecuvântare şi minune săvârşită de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.
În după-amiaza aceleiaşi zile, familia respectivă, plină de emoţie, a venit la biserică pentru a-şi exprima recunoştinţa şi evlavia faţă de Sfântul Dimitrie, făcătorul de minuni şi dătătorul de sănătate.
(„Sfinţii noştri”, Sfânta Mitropolie a Tesalonicului. Biserica Sfântul Dumitru–Ocrotitorul, Ediţie îngrijită de Pr. Asterios Karabatakis, Tesalonic)
De pe doxologia.ro