Știți cum se bălăcesc bondarii în florile de maci?
Este incredibil de frumos în natură. Dacă ești deschis să vezi și să auzi în jurul tău, e atât de frumos!
Un timp, pe perioada pandemiei, ieșeam uneori cu un grup de femei să facem drumeții prin păduri. Una dintre ele era vecina mea. Când sunt într-o pădure, simt că trăiesc la maxim. M-aș lungi pe pământ și aș privi în sus... și de jur-împrejur... Se pot observa atâtea și auzi atâtea! Poți trece pe lângă un tufiș în care este ascuns un pui de animăluț... Numai că în aceste drumeții se vorbea tot timpul, la maxim. Niciodată, niciuna nu voia să tacă, să privească, să observe și să se minuneze în șoaptă. Pădurea este o minune!
În grădină, aici, la sat, unde ne-am mutat, este multă viață. Aș vrea să știu cum să mă port cu fiecare. O veveriță m-a certat ‒ ce distractiv! Probabil pentru că eram lângă bradul în care voia ea să sară. Eu, cum stăteam pe bancă, am auzit că în brad tot sporovăia cineva, așa că m-am aplecat de câteva ori spre dreapta, să-mi dau seama ce e acolo și... ce să vezi, probabil că m-a observat că tot caut s-o văd, și a ieșit dintre crengile dese ale bradului, făcând același lucru ca mine: se apleca spre stânga ei, ca să ne putem privi una pe cealaltă! Numai că ea s-a mai rățoit un pic la mine și apoi a plecat în altă parte, sărind dintr-un brad într-altul.
Sau poate că m-a certat pentru că nu le-am mai pus mâncare, așa cum le puneam în iarnă... Dar eu nu le-am mai pus pentru că am înțeles că și ele strică cuiburile păsărelelor, iar eu vreau păsărele în grădină.
Anul ăsta am auzit și alte soiuri de păsări. Sunt păsărele mici, și unele un pic mai măricele, mai sunt vreo două perechi de porumbei, mai vine câte o cioară, două... Le pun mereu mâncare și apă.
În primăvară am văzut în grădină și câteva albine sălbatice. M-aș bucura să fie multe albine, așa cum erau în copilărie...
Doamne, pentru toate cele văzute și nevăzute, știute și neștiute, Îți mulțumesc!
Anastasia
Fotografie de cottonbro studio / pexels.com