Mi-e somn

Mi-e somn. Alene mă desfac

În unduiri ca de coline,

Mă subțiez și mă întind,

Ca norii lungi în răsfirare

Și mă cufund încet în vag.

Într-un târziu, încep să iasă,

Din nevăzutul care sunt,

Cetăți, înfățișări străine,

Prefigurând un nou destin,

Iar din departe vine marea,

Ivind din valuri amintiri,

Pe care apele vuinde

Le lasă sparte pe nisip.

Culeg de jos întâi un zâmbet,

Pe jumătate dispărut,

Apoi privirea întreruptă...

Iau din cochilie glasul stins,

Să mă trezesc ținând sub pleoape

Alcătuirea de demult,

Cu scânteieri ca de mătase.

Monica Pillat