Vă pomeneam de dragostea jertfelnică.
Doi oameni în pragul bătrâneții, pe care boala și, prin urmare, moartea urmau să-i separe curând. Amândoi au lucrat la TAROM. Cred că dânsul a fost pilot, iar d-na Mariana a fost însoțitor de bord.
D-na Mariana avea chipul icteric pământiu, și uneori dureri crunte.
A stat foarte puțin timp internată la noi. Era extrem de tristă. Soțul era nedezlipit de dânsa. Își făcuse un culcuș pe jos, într-un colț al camerei, dintr-un fost pat pliant. N-a plecat nicăieri din clipa internării.
Medicul nostru oncolog stătea îndelung de vorbă cu ei.
A plecat foarte repede la Domnul, însă mi-au rămas în minte datorită dragostei și armoniei ce se simțea între dânșii.
I-au dăruit d-lui doctor un ceas sub formă de avion, pe care dl. doctor nu l-a vrut. Mi l-a dat mie, iar eu uneori îi pun baterie și mă gândesc la dânșii și la dragostea lor...
Veșnică pomenire!
Mihaela