Mângâiere

Îngerul mă ia de mână

A venit ca să îmi spună

Că Lumina nu se stinge

Nu dispare,

Nu te arde când te-atinge

Când inima se teme

Plânge de durere

Se frânge, dar Lumina

Sudează rană, cicatrice

Nu o lasă să se strice

Mă-ndrept spre Cel Blând

Genunchi și capul în pământ

Adun bucățile-mprăștiate

În rugăciune

La piept mâinile-mpreunate

Prea mândră să-mi închin

Viața spre Veșnic Senin

Unde orice nedreptate

În smerenie

Se preface-n bunătate

Lacrimi spală ceața strânsă

Peste ochii mei apusă

Alungă întristarea multă

Îngerul

Și Maica ce m-ascultă

De temeri fiind străpunsă

De-o suferință ascunsă

Îndurarea mi-e ascultare

Cu Hristos

Făcându-mi asemănare

Ajută-mă să mă dăruiesc

Slavei Tale să clădesc

În voia Ta o închinare

Suflarea mea

Fie bucurie, fie încercare

Îndreaptă-mi degrab privirea

La Tine atunci când firea

Cădere-mi croiește

În neputință

Credința îmi slăbește

Precum în Cer, așa să-mi fie

Dragostea o veșnicie

O jertfă, un zâmbet, un cânt

Iertare

Odihnă în locașul sfânt

Gala Jura

Fotografie de Vyacheslav Bobin / pexels.com