Maica Domnului îl scoate din păcat pe tânărul Simeon

„În zarva vieţii tinereşti, în sufletul lui Simeon (viitorul Sfânt Siluan) începuse deja să se stingă prima chemare a lui Dumnezeu către viața monahală, dar Dumnezeu, Cel ce îl alesese, din nou l-a chemat, de-acum printr-o vedenie. Odată, după un răstimp petrecut nu în curăţie, a ațipit, şi într-o stare de somn uşor a văzut că un şarpe a pătruns pe gură înlăuntrul său. A simţit o mare scârbă şi s-a trezit. În acea clipă aude cuvintele: «Tu ai înghițit şarpele în somn şi te-ai îngreţoșat; aşa şi mie mi-este neplăcut a privi cele ce faci».

Simeon pe nimeni n-a văzut, a auzit doar glasul ce rostea acele cuvinte, care glas, prin duioşia şi frumuseţea lui, era cu totul neobişnuit. Cu toată liniştea şi duioșia, înrâurirea asupra sa a fost cutremurătoare. După adânca şi neîndoielnica încredințare a Stareţului, acela fusese glasul Însăşi Născătoarei de Dumnezeu. Până în sfârşitul zilelor sale el mulțămea Maicii Domnului că nu se scârbise de el, ci ea Însăşi binevoise a-l cerceta şi a-l ridica din cădere. Spunea: «Acum văd câtă îndurerare are Domnul şi Maica Domnului pentru norod. Închipuiţi-vă, Maica Domnului a venit din ceruri să mă povăţuiască pe mine, tânărul căzut în păcate!». Faptul că nu se învrednicise a vedea pe Stăpâna îl punea pe seama necurăţiei în care petrecea în acea clipă”.

Sfântul Sofronie Athonitul

„Multe minuni şi milostiviri am văzut eu de la Domnul şi de la Maica Domnului, însă pentru asemenea dragoste nimica nu pot a răsplăti. Ce voi da Preasfintei Stăpâne, că nu s-a scârbit de mine când eram în păcat, ci milostiv m-a cercetat şi m-a înțelepțit? Eu nu am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc din cuvintele ei pline de har, şi se bucură duhul meu, şi trage sufletul meu către ea cu dragoste, încât şi chemarea numelui ei este dulce inimii mele.

Când încă eram tânăr începător, mă rugam odată înaintea icoanei Maicii Domnului, şi Rugăciunea lui Iisus a pătruns în inima mea şi a început singură să se rostească acolo. Iar altă dată, în biserică, am auzit cuvintele prorociei lui Isaia, şi la cuvintele «Spălați-vă, curățiți-vă» (Isaia 1:16), mi-a venit gândul: «Poate că Maica Domnului a greşit cândva, fie şi în gând». Şi, minune, în inima mea, împreună cu Rugăciunea, un glas limpede a grăit: «Maica Domnului niciodinioară a greşit, nici măcar în gând». Astfel Duhul Sfânt a purtat mărturie în inima mea pentru curăţia ei. Însă în vremea vieţii sale pe pământ avea şi ea o oarecare nedeplinătate şi unele greşeli nepăcătoase, din nedesăvârşire. Aceasta se vede din Evanghelie când, întorcându-se din Ierusalim, nu știa unde este Fiul ei, şi apoi, împreună cu Iosif, trei zile L-a căutat (Luca 2:44-46)”.

„Chemaţi cu credință pe Maica Domnului şi pe Sfinți şi rugați-vă lor. Ei aud rugăciunile noastre şi cunosc până şi cugetele noastre. Și nu vă uimiţi de aceasta. Tot cerul Sfinţilor viază în Duhul Sfânt, iar Duhului Sfânt nimic în întreaga lume Îi este ascuns. Nici eu nu înţelegeam mai nainte cum Sfinții, locuitorii cerului, pot vedea viața noastră, dar când Maica Domnului m-a vădit de păcate, am înţeles că în Duhul Sfânt ei ne văd şi cunosc întreagă viața noastră”.

„De mi s-ar pune întrebarea: Ce voieşti de la Dumnezeu, ce daruri? ‒ aş răspunde: Duhul smereniei, de care se bucură Dumnezeu mai mult decât de toate. Pentru smerenia Ei, Fecioara Maria a devenit Maica lui Dumnezeu, şi este proslăvită în cer şi pe pământ mai mult decât toţi. Ea s-a dăruit cu totul voii lui Dumnezeu ‒ «Iată roaba Domnului», a spus ea; şi noi toţi trebuie să urmăm Sfintei Fecioare”.

Sfântul Siluan Athonitul

Din „Cuviosul Siluan Athonitul” de Arhimandritul Sofronie,

Editura Reîntregirea 2009