Erai o pasăre măiastră!
cântai așa frumos
că pietrele înfloreau
înainte de vreme
Erai cea mai frumoasă
floare din poiană
Greierii se întreceau
să-ți cânte balade
cu recuzita lor improvizată,
niciodată potrivită
cu așteptările tale
Și... ai plecat departe,
ademenită de o fantasmă
Pe nesimțite,
puțin câte puțin,
ai uitat cine ești.
Te-ai ascuns într-un potir,
să nu poți fi privită
Ai învățat apoi
să faci lucruri mari
să ai dreptate
și să păstrezi distanța
O colivie de aur?
Un palat de cleștar?
Și timpul, care trece...
Stai! Încotro?!
Cântă!
Înflorește!
Maria Dragomoirescu
Fotografie de Dr Photographer / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!