Coloana vertebrală a lor n-a fost fărʼ de sfârșit,
i-am frânt grumazul undeva pe la amiază,
iar pieptul lor de cremene i l-am zdrobit,
noi, generația care n-a vrut ca să mai fie trează.
Din floarea lor de sânge n-a rodit
în noi decât poșircă acră,
iar trupul lor întins pe crucea sacră
ne-a smuls doar un suspin sulemenit.
În post-apocalipsă morți umblăm
în temniți fără lacăte la ușă,
căci libertatea ni-i cătușă,
iar ei, închiși, mai liberi sunt ca noi.
Anca Stanciu
1 Comentariu
P
Pr. Sergiu
Cât de frumos! Adevăr, în rime!