M-am întrebat adesea: de unde vine nevoia să ieșim din tipare? De ce uneori arătăm agresivitate, deși inima ne este ca un bulgăre de plastilină? Nu cumva e o tehnică de autoapărare? Nu știu... nu am aflat încă.
Acum câțiva ani am cunoscut-o pe Maria. O fetiță de clasa a IX-a, cu părul verde și dungi groase, negre, sub ochi. Se străduia din răsputeri să pară dură. Din cinci cuvinte, trei erau înjurături. Și nu oricum... din acelea grele. Mă luptam cu mine să tac. Dar când a început să înjure de cele sfinte, nu am mai rezistat. M-am întors încet spre ea, am privit-o în ochi și am întrebat foarte calm:
- Ce ți-a făcut ție, copilașule, Maica Domnului, de o înjuri?
A rămas încremenită. Cred că nu se aștepta la o astfel de abordare. Sau poate își pregătea arsenalul... A început să arunce cu vorbe grele înspre preoți, înspre Biserică, înspre tot și toate. Unele erau drepte, nu puteam nega. Biserica este formată din oameni, doar. Numai cerul este plin de sfinți. Am ascultat liniștită și, când a terminat tot ce a avut de spus, am întrebat-o din nou:
- Cu ce te-a supărat pe tine, personal, Maica Domnului, de o înjuri?
De data aceasta, a tăcut. Am profitat de tăcerea ei și am început să-i vorbesc despre dragostea Maicii Domnului. Nu știu cât am vorbit, nu știu ce am spus, ceea ce știu este ca a început să plângă. Printre lacrimi, mi-a povestit că prietenul ei este satanist și a convins-o și pe ea să participe la ritualurile lor. Sărmana! Se dăduse singură în ghearele vrășmașului! Doamne, ai milă!
Discuția noastră cred ca a durat vreo 30 de minute, iar la final, Maria (aflasem între timp că poate chiar numele Maicii Domnului) m-a întrebat:
- Oare mă mai primește Dumnezeu?
După două ani ne-am întâlnit întâmplător într-un supermarket. Ea a venit la mine; eu nu am recunoscut-o. Era alt om. Voia să facă restaurare... Abia atunci am întrebat-o:
- Maria, cum ai ajuns în acel punct?
Știți ce mi-a spus?
- Am vrut să atrag atenția cumva... Simțeam un gol și nu am știut cu ce să-l umplu.
Cuvintele ei mi-au amintit vorba Părintelui duhovnic: „Fiecare dintre noi are de la Domnul mulți talanți. Dar talanții aceștia sunt ca niște zerouri. Dacă în fața unor zerouri punem un unu, dintr-odată capătă altă valoare. Tot la fel, dacă punem Unu (pe Hristos) în fața talanților noștri, devenim extrem, extrem, extrem de bogați…”.
Jenica Gavrilă
Fotografie de Lucas Andrade / pexels.com