Viața stătea în fața mea
Ca un pește mort
Alunecos,
În care trebuia să bag cuțitul
Și să-i scot măruntaiele
Iar eu stăteam, stăteam
Cu peștele-n mână
Și mă întrebam dacă
Să-l mănânc fript
Sau, ca o adevărată nevertebrată,
Să mă ofer lui
C-un cârlig de argint
Înfipt ispititor în buză?
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!