Amintiri despre Cuvioasa Galaktía din Creta
(† 20 mai 2021)
Gherondissa Galaktía, această bătrână duhovnicească ajunsă la măsurile Sfântului Porfirie Kavsokalivitul, a fost o femeie simplă, din lume, care și-a zidit casa pe piatra tare a Rugăciunii isihaste „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, înălțând-o cu cărămida jertfei de sine și legând-o cu mortarul dragostei nesecate. Astfel, a ajuns la vederea Luminii dumnezeiești, pe care o descrie, iată, în cuvinte asemănătoare cu ale Sfântului Simeon Noul Teolog: „Trăiam în Lumina cea necurmată și nu pricepeam cum de mă făceam toată Lumină, Lumină neînserată, Lumină pascală, Lumină îmbelșugată, fără de început și fără de sfârșit”.
Vă prezentăm în continuare mărturia uneia dintre ucenicele sale, doamna Aspazia Hatzáki Drimiskiánaki, pentru care „mătușa Galátia” a fost „arătarea lui Hristos în viața noastră”.
A.S.
- Doamnă Aspazia, știm că ați avut o legătură deosebită cu Gherondissa Galaktía. Vă rugăm să ne spuneți ce a însemnat maica pentru dumneavoastră.
- Vă mulțumesc pentru interesul dumneavoastră și pentru osteneala de a veni până aici, ca să vă închinați la mormântul ei. Nu îndrăznesc să vorbesc despre ea, pentru că au vorbit mulți până acum. Tot ce s-a publicat este adevărat și însemnat, iar ceea ce voi spune eu poate va fi de prisos. De asemenea, dacă v-am refuzat la început a fost pentru că nu am vrut să hrănesc gândul anumitor persoane, că noi, apropiații ei, chipurile, vrem neapărat să o arătăm sfântă. Nu avem nici o astfel de intenție, Dumnezeu știe. Însă este nevoie ca oamenii să știe că Dumnezeu lucrează și în vremea noastră prin sufletele alese, ca să se mângâie, fiindcă cei mai mulți dintre ei au multe probleme. Dar pentru că oamenii bine intenționați se folosesc, voi îndrăzni, totuși, să spun câteva lucruri.
Întrebarea dumneavoastră mă pune în dificultate, căci mi-este greu să exprim în cuvinte ceea ce am adunat înlăuntrul meu de douăzeci de ani încoace. Ce a fost pentru mine maica? Și nu doar pentru mine, ci pentru mulți, Gherondissa Galaktía a fost arătarea lui Hristos în viața noastră!
Atât de bună, liniștită și discretă încât, deși îi cunoșteam măreția, nu simțeam nici o distanță față de ea. Ne-a fost mamă, povățuitor, liman duhovnicesc, îmbrățișare caldă, dragoste fierbinte, un semn permanent al lui Dumnezeu în viața noastră. Nu-i ușor să vorbești despre aceste lucruri, trebuie să le trăiești.
- Când ați cunoscut-o?
- În mai 2001. Familia soțului meu trecea printr-un necaz mare. Părintele Antonie Frangákis (ucenicul cel mai apropiat al Gherondissei) venea în fiecare zi să ne mângâie și să ne fie alături. Am fost prima care a început să se spovedească la el. Într-o zi mi-a spus: „Vino în Pómbia, să cunoști o bătrână care te va uimi. Nu seamănă cu nimeni alta. Vei înțelege cum sunt oamenii lui Dumnezeu”.
Într-adevăr, m-am dus și am rămas fără grai! Aveam pe atunci puțin peste 20 de ani și al doilea copil al meu era abia născut, încă nebotezat. Ea avea 75 de ani, însă am rugat-o fierbinte să fie nașa copilului. La început s-a împotrivit cu putere, pentru că era ceva nepotrivit pentru vârsta ei, dar am reușit să o conving, mai ales cu ajutorul Părintelui Antonie. Așa a intrat în viața noastră!
Mi-a fost ca o mamă, iar eu i-am fost ca o fiică. O legătură unică! Nici cu părinții mei nu am avut o astfel de apropiere. S-a deschis atunci o fereastră prin care-L vedeam pe Dumnezeu în viața mea de zi cu zi. Discret, frumos, pașnic, dar și minunat, nemijlocit și cu semne Îl vedeam pe Dumnezeu în viața mătușii Galátia (numele Gherondissei Galaktía înainte de călugărie). Așa îi spuneam: „Mătușa Galátia!”. Ea mă striga: „Copila mea, Aspazia mea!”.
- Ce v-a impresionat cel mai mult la această femeie?
- Totul! Felul cum stătea, cum mergea, cum zâmbea... Zâmbetul ei era unic, gesturile, pașii, expresiile pe care le folosea, vorba măsurată și de folos, frumusețea și strălucirea feței, ochii ei pătrunzători, răbdarea ei fără de sfârșit, lipsa de răutate, simțirea ei că este un nimic în această lume, gândul bun pe care îl avea pentru toți, purtarea blândă, limba curată de orice osândire, mână largă în privința banilor și a lucrurilor ei, atârnarea ei doar de Dumnezeu, nevoința, rugăciunea, răbdarea, faptul că uita de ea în fața problemelor celorlalți...
- Cu siguranță, ați trăit și întâmplări minunate aproape de Gherondissa.
- Așa este, precum ați spus. Dacă mi-ar fi povestit cineva astfel de lucruri înainte de a o cunoaște, m-aș fi mirat, chiar dacă nu eram necredincioasă. Vă voi spune câte ceva.
Era în 2008. Antonie al meu avea 7 ani. Deodată, câteva analize medicale repetate arătau că rinichii copilului sunt distruși. Tulburarea noastră era de neînchipuit. Singurul refugiu era mătușa Galátia. Mă mângâia și-mi spunea: „Nu te mâhni, copila mea, toate vor merge bine. Le va îndrepta Sfântul Antonie”. Eu însă eram deznădăjduită.
Într-o dimineață, eram cu copilul în afara unei clinici de microbiologie, așteptând să deschidă. Era foarte devreme. Trebuia să ducem rezultatele la un Profesor specialist care venea din Atena la spitalul din Iráclio. Deodată, pe culoarul liber, am văzut că urcă un preacinstit Părinte. Părea foarte bătrân, cam la 100 de ani. Înainta aplecat, cu pași rari, și ținea în mână un baston. Micul meu Antonie nu pleca niciodată de lângă mine, nu voia să meargă nici măcar la bunicile lui. Dar când l-a văzut pe acel Părinte, a fugit repede și s-a oprit lângă el. Bătrânul s-a oprit și i-a zâmbit copilului, apoi a întins mâna și l-a mângâiat pe căpșor. După aceea, copilul a venit din nou lângă mine. Mi-am zis: „Ce bunicuț bun! Cine să fie oare? Nu l-am mai văzut...”. Am alergat să văd unde s-a dus, dar se făcuse nevăzut.
„Ce întâmplare ciudată!”, m-am gândit. Am căutat peste tot în jurul meu, dar nu am dat de dânsul. Între timp a venit doctorița. Am făcut controlul, iar doctorița a spus: „Nu se poate! Aici este o minune! Toate sunt normale!”. Am repetat controlul în altă parte ‒ aceleași rezultate! A confirmat vindecarea și un medic specialist din Iraclio. Am alergat entuziasmată la mătușa Galátia. Ea mi-a spus bucuroasă: „Extraordinar!”. I-am povestit ce s-a întâmplat și mi-a explicat: „Toată noaptea m-am rugat Sfântului Antonie cel Mare. Pe el l-ați văzut! El a vindecat copilul! Să-i fii recunoscătoare toată viața și te duci să ajuți la mănăstirea lui de la Apezanon, la bucătărie, atunci când Părintele Antonie îți va cere ajutorul”. Ne punea să facem litii în fiecare an de praznicul lui, în semn de mulțumire. Aceasta a fost una din marile minuni pe care le-am trăit, pentru rugăciunea de foc a mătușii Galátia. Mulțumesc Sfântului Antonie cu lacrimi! Și, firește, celei ce l-a trimis să facă minunea. L-a trimis și la Antonie Moraitákis și i-a vindecat vena cavă de la inimă ‒ da, tot ea, mătușa Galátia! Femeia care mi-a schimbat viața...
Să vă mai spun o întâmplare. Într-o sâmbătă după-amiază, în primăvara lui 2010, Părintele Antonie spovedea la vechea biserică „Sfântul Gheorghe” din Pómbia. Deodată l-a sunat mătușa Galátia: „Du-te repede acasă la Aspazia! Se întâmplă ceva rău...”. Părintele Antonie a întrerupt spovedania și m-a sunat, neliniștit, întrebându-mă dacă mi s-a întâmplat ceva. I-am răspuns că nu, întrebând la rândul meu de ce mă întreabă așa, din senin, dar era liniștit, nu mi-a dat alte explicații. Era ora 4.50 după-amiază. A sunat la Gheondissa și a liniștit-o. Ea i-a spus: „A fost o năpastă, dar a trecut”. Seara am aflat că fiul meu cel mic mergea neatent cu bicicleta și, chiar la ora aceea la care sunase mătușa Galátia, intrase cu viteză sub un camion! Dar nu a pățit absolut nimic. Gherondissa ne-a explicat că a văzut scena și s-a cutremurat. Însă intervenția ei l-a salvat pe copil! Este vorba despre băiatul meu cel mai mic și finul ei de botez.
- Comunicați în continuare, și după moartea ei?
- Nu sunt vrednică, din păcate, de asemenea daruri. Cu toate acestea, am sentimentul prezenței ei. Când a plecat la Domnul, eram în Atena și nu am ajuns la înmormântare. A fost imposibil, în ciuda dorinței mele de-a merge. Poate că a fost și purtarea ei de grijă, pentru că nu știu dacă aș fi putut purta... Dar în primele trei zile am văzut-o în vis – era vie! Frumusețea și revărsarea de lumină nu se pot descrie... Era și tânără și plină de lumină. M-a luat în brațe și mi-a spus cât mă iubește.
Când l-am vizitat de curând pe Părintele pe jumătate paralizat din Atena, despre care v-am vorbit, acesta m-a întrebat: „Simți prezența bătrânei Porfiria?” „Nu în mod special”, i-am răspuns. „Cum așa? Nu simți adesea o mireasmă? Și mai ales în clipe și în locuri unde nu te aștepți?” „Ba da...”, i-am spus, „dar doar pentru câteva clipe. Și nu dau importanță”. „Ea este! Te urmărește și vine să te binecuvânteze cu semnul crucii. Din experiență îți vorbesc”.
De pe Immorfou.org.cy
Fragmente din articolul publicat în „Familia Ortodoxă”, mai 2022
Traducere de Mănăstirea Diaconești
Vezi și VIDEO! Gherontissa Galaktia din Creta – o teologie vie
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!