Locul meu

Știam cum să fac
În ciuda tuturor normelor
Teologice, morale și de bună purtare
Știam cum să fac să mă
Cuibăresc la pieptul Tău
Dar știi cum?
Acolo, în căușul cald
De sub braț, pieziș,
Unde de obicei
Miroase mai tare a smirnă
Acolo era locul meu

Unii, nervoși, îmi făceau semne
Că nu se cuvine
Că-s prea aproape, prea-prea
Și că, oricum,
Locul meu e-n altă parte
Cu iudele și cu desfrânatele,
Și să mă dau de-acolo
Ca să aibă și ei loc de mine
Dar Domnul mă ținea așa strâns
Că nici glas nu mai aveam
Doar clipeam
Uimită
Și Îl spălam
Cu lacrimi.

Anca Stanciu