Liniștea care cade din cer

Ningeeeeeee! Hai afară! Stai puțin… să întreb dacă mă lasă mama.

Vă mai amintiți?

Iarna e basm. Iarna e copilărie.

Zăpada are darul acesta: ne întoarce, fără să ne întrebe, în locul unde eram mici și fericiți. Sunetul pașilor prin zăpadă nu e doar un zgomot ‒ e un cântec al copilăriei, pe care sufletul îl recunoaște imediat. Doamne, câte jocuri mai inventam atunci! Cazemate săpate cu mâinile înghețate, războaie cu bulgări, oameni de zăpadă strâmbi sau prea mari, fiecare cu personalitatea lui. Iarna nu avea program, nici ceas. Avea doar joacă. Știați că durează aproape o oră pentru ca un fulg de zăpadă să ajungă pe pământ? (Avem copii, deci citim curiozități. Multe.)

Chiar săptămânile trecute scriam că iarna nu mai e ce-a fost odată. Și Dumnezeu ce a făcut? A dat și copiilor mei zăpadă multă, multă! Troiene adevărate. Ne-am dat cu sania. Cu sacul. Zăpada aduce instant zâmbetul pe buze. Când eram mici, ne puneam pungi peste șosete și abia apoi încălțam ghetele. Nu de grijă, ci de dorința de a sta cât mai mult la săniuș. Și niciodată, dar niciodată nu ne era frig! Zăpada te cheamă la joacă. Și, parcă fără să-ți dai seama, lumea se face mai blândă. Terapie curată, zăpada asta!

În perioada aceasta, draga noastră Elisabeta ‒ sora finuțului nostru ‒ stă la noi. Într-o după-amiază, în timp ce copiii se jucau în zăpadă, îi aud:

Vasilie: „Abia aștept să cresc mare ca tine!” (Elisabeta are aproape 14 ani)

Macrina: „Și eu! Și eu!”

Elisabeta se oprește, îi privește serioasă, apoi spune, cu un oftat de om trecut prin viață:

„Nu vă grăbiți… La 14 ani ai multe responsabilități, decizii grele… și foarte puțin timp de săniuș”.

Apoi zâmbește: „Să crești mare nu e chiar ce pare”.

Copiii au tăcut o clipă. Apoi au fugit mai tare prin zăpadă, ca și cum ar fi înțeles instinctiv că unele lucruri nu trebuie grăbite.

Am început cu o curiozitate a zăpezii și vreau să închei tot cu una. Zăpada are capacitatea de a absorbi zgomotul ambiental, pentru că reține mult aer. De aceea e liniște când ninge. Ce mare e Dumnezeu! Cum ne dă El, uneori printr-un fulg ce cade încet, timp de o oră, liniștea de care avem atâta nevoie...

Andreea Macra