.webp)
Cunosc o familie în care tatăl lucrează în străinătate și ajunge acasă doar din când în când, de sărbători sau în vacanțe. Între timp, el ocupă un loc important pe peretele cu icoane. Nu într-un mod oficial, bineînțeles. Există doar o fotografie cu chipul lui, așezată de soție printre sfinți.
Copiii au învățat să recunoască icoanele cu seriozitatea lor obișnuită. Aici este Sfântul Nicolae. Aici este Sfântul Gheorghe. Iar lângă ei, într-o logică perfect coerentă, spun: „aici e sfântul tata”.
Un adult s-ar grăbi probabil să corecteze lucrurile. Ar simți nevoia unei mici lecții despre diferența dintre venerare și iubire. Copiii, în schimb, au rezolvat problema înainte ca ea să apară. Pentru ei, lucrurile sunt simple: oamenii pe care îi iubești și care contează cu adevărat ajung, într-un fel sau altul, în același loc.
Ori de câte ori tatăl vine acasă, își anunță prietenii cu bucurie că „vine sfântul tata”. Iar când pleacă, vestea sună la fel de solemn: „pleacă sfântul tata”. Fără nicio urmă de ironie. Pentru ei, lucrurile chiar stau așa.
Această intuiție nu rămâne doar la vârsta copilăriei. Am întâlnit o tânără studentă care, la finalul slujbei, atunci când aude formula „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri”, se gândește imediat la bunicii și la părinții ei. Din punctul ei de vedere, „părinții” sunt exact aceia care te-au crescut, te-au iubit și se roagă pentru tine mai des decât oricine altcineva.
Dacă lucrurile ar fi privite dintr-un unghi mai larg, s-ar putea observa că acești copii și această studentă au luat în serios limbajul credinței.
Pentru majoritatea oamenilor, sfinții trăiesc într-un fel de compartiment respectabil, bine delimitat, unde nu deranjează viața de zi cu zi. Sunt admirați, uneori invocați, dar rareori considerați apropiați în sensul obișnuit al cuvântului. Copiii nu par să fi primit aceste instrucțiuni. Ei au presupus, cu o naturalețe dezarmantă, că sfințenia are legătură cu oamenii pe care îi iubești cel mai mult. Că distanța nu anulează prezența. Că o fotografie poate spune ceva real despre o legătură vie. Și, mai ales, că lumea nu este împărțită atât de strict pe cât cred adulții.
Pr. Ioan Gînscă
Fotografie de Andreea Stanciu