Nu știam să înot
Și aveam tot timpul o problemă
Cu marea vieții
Mă tot scufundam
Tot dădeam din mâini
Și nimic!
Mă duceam la fund
Mă-nfășuram în alge
Înghițeam la lacrimi
Mă amestecam cu nămolul
Mă rupea rechinul
Mă sfâșia orca
Mă mușca amarul
Mării
Din care tot înghițeam
Și nu mă mai opream
Căci asta e problema
Când nu știi să înoți.
Apoi am găsit un liman
De care m-am agățat
Ca înecatul
Cu ambele mâini
Nu-i mai dădeam drumul
Cu ochii închiși
Și sprâncenele încruntate
Mă scufundam încet
În nisipurile mișcătoare.
Și atunci am aflat
În pieptul tău
O nouă mare.
Anca Stanciu
4 Comentarii
Estera
Mulțumesc, ANCA! Foarte sugestivă această prezentare absolut inedită a jocului DE-A VIAȚA pe oceanul cosmic de energii mai dense sau mai puțin dense... Mulțumesc! Felicitări!
Cosmina
Ah! Am murit și am înviat în ultima propoziție! Eu încă n-am găsit-ooooooo!
Anastasia
Eu am găsit-o, dar nu știu să înot ...
Ana Banica
Am aflat în pieptul tău o nouă mare… Doamne Dumnezeule ce frumoasă e viața!