5 februarie 2015
Cuvânt bun primit-am: m-am împrietenit cu o monahie care l-a cunoscut pe Părintele Sofronie. Azi am petrecut o oră și jumătate cu sfinția sa. Mi-a vorbit despre lucruri înalte. Conversația cu ea mi-a dat o stare de pace. Câteva notițe, din amintire...
M-a îndemnat să citesc cărțile Părintelui Sofronie, mai ales „Scrisorile”. În fiecare zi câte puțin. Părintele Sofronie i-a zis odată că fiecare cuvânt din cărțile sale l-a scris „cu sânge”.
Mi-a mai spus că mănăstirea, viața monahală e înlăuntrul nostru, în inima noastră. Viața monahală e dragoste după chipul Sfintei Treimi. Dacă ne preocupă banalitățile, pierdem legătura cu Domnul. Mi-a zis să pun, în rugăciune către Domnul, întrebările esențiale, nu nimicuri.
Despre legătura cu duhovnicul, mi-a spus că Domnul înmulțește Harul asupra duhovnicului dacă ucenicul are dragoste și încredere în el. Ucenicul trebuie să fie foarte atent la mișcările inimii duhovnicului, trebuie să intuiască vrerea acestuia.
La sfârșit, m-a îndemnat să lupt să păstrez în mine dorul de Domnul zilnic. Și să îndrăznesc mai mult în rugăciune!
Nu înțeleg decât jumătate din mesajul ei ‒ e „hrană tare”! Dar mai presus de cuvinte este starea de pace pe care am simțit-o după ce m-am despărțit de ea.
6 februarie 2015
Acum am aterizat acasă. Slavă Ție, Doamne! De mult nu am mai simțit tristețe când am părăsit un loc. Revin acasă cu gândul de a mă întoarce acolo. Anul acesta a fost diferit, am fost mult mai prezentă...
Alina Ana Nistor
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!