Jurnal ivirean. Georgia. Iunie 2017

Ziua întâi

1 iunie: Crucea Sfintei Nina la Catedrala Sioni din Tbilisi. Mic dejun la hotel. Mănăstirile de la Martkopi (Sfântul Antonie Stâlpnicul). Drumul spre Kakhetia. Vizita mănăstirilor Chouamta Nouă și Chouamta Veche, unde ne-am întâlnit cu Părintele Iosif. Cină și cazare la Telavi, Hotel „Rcheuli Marani”.

Dimineață ne-am închinat la Crucea Sfintei Nina, în Catedrala Sioni din Tbilisi.

Am vizitat patru mănăstiri: o mănăstire de călugări, de o mare frumusețe, sus pe munte. A Sfântului Antonie, unul din cei doisprezece ucenici ai Sfântului Ioan de Zedazeni ‒ cei care au reîncreștinat Georgia în secolul VI. La bătrânețe, s-a retras pe o stâncă (sau pe un fel de stâlp) şi a trăit ca stâlpnic. Peisaj de vis, de sus de pe „Stâlp”, unde am urcat cu toții...

Apoi am mers la Mănăstirea de maici Chuamta nouă. Icoane vechi deosebite, bucăți de frescă de secol VI, maici plăcute. Apoi am urcat la Chuamta veche, pe jos.

La ora 10 seara, gazdele de la hotel ne-au aşteptat cu o masă copioasă. Au o plăcintă delicioasă, cu brânză sărată: chaciapuri. Oriunde mergi, ai la masă chaciapuri...

Georgia este săracă, seamănă izbitor cu România de acum 20 de ani.

Ziua a doua

2 iunie: Rugăciunile de dimineață la Mănăstirea Ikalto (mormântul Sfântului Zenon). Mănăstirea Alaverdi (mormântul Sfântului Iosif; moaștele Sfintei Ketevan în altar). Mănăstirea de la Gremi (fosta capitală a Kakhetiei). Mănăstirea Nekresi (unde a trăit Sfântul Aviv). Mănăstirea Bodbe (mormântul Sfintei Nina). Cină și cazare la Sighnaghi, hotelurile Pirosmani și Old Sighnaghi.

Am vizitat Mănăstirea Sfântului Zenon din Ikaltó, unul din cei treisprezece sfinți asirieni care au reîncreştinat Georgia în secolul VI. Aici este mormântul Sfântului.

Biserică veche de secol VI, refăcută în secolul VIII. Fără fresce, pentru că au fost distruse parțial de trecerea timpului, şi complet de ruşi. Interiorul mărturiseşte vechimea locului. Arhitectură tipic georgiană. La exterior, piatră fără tencuială.

Am făcut rugăciunile dimineții în Biserică, tot grupul, fiecare citind câte o rugăciunică. La final, Părinții au rostit ectenii, şi noi „Doamne, miluieşte!”. Rugăciune de obşte într-o Biserică georgiană de secol VI...

...ni s-au liniştit sufletele sub acoperământul rugăciunii...

La intrare în biserică, o icoană „Mandilion” a Mântuitorului veche, veche, minunată.

Apoi Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Alaverdi. Are o frescă minunată şi mare, ca în Bizanț, a Maicii Domnului, deasupra altarului. Mormântul Sfântului Iosif, unul din cei treisprezece sfinții asirieni. Sfânta Regină Ketevan, din secolul XVII, se retrăgea adesea aici. A murit martirizată de perşii musulmani.

Impresie de biserică din vremuri bizantine autentică... Ruine, pardoseală veche, pereți netencuiți...

Apoi Mănăstirea Gremi. Biserică veche, cu fresce de secol XIV. Frumoasă. Muzeu, turn, plimbare până la o bisericuță veche cu un altar ridicat ‒ inexplicabil! ‒ mai sus de genunchi... Influență arhitectonică persană la arce...

Apoi Mănăstirea Nekresí. Complex de clădiri și două bisericuțe foarte vechi, secolele IV-VI. Sfântul Episcop Mucenic Aviv, unul din cei treisprezece sfinți asirieni. Frescă deosebită cu Adormirea Maicii Domnului, secolul XIII. Sus, pe munte, am urcat cu microbuze, pentru că autocarul nu a putut urca (drum periculos). Am cumpărat o icoană cu un detaliu din fresca Adormirii.

Ultima din zi: Mănăstirea Bodbe. Mormântul Sfintei Nina, Luminătoarea Georgiei, cea întocmai cu Apostolii. De departe cea mai frumoasă mănăstire vizitată până acum!

Mormântul Sfintei Nina e minunat decorat. În Biserică este o icoană mare a Sfântului Gheorghe, de o frumusețe bizantină dumnezeiască.

Dormim la un hotel într-un orăşel cochet de munte, aproape de Mănastirea Bodbe. Cina, ca în fiecare seară, bogată și diversificată. Mâncare de post delicioasă. Plăcintele cu brânză, azi le-au umplut cu fasole. Chaciapuri! Delicioase! Spanac, ciupercuțe, peşte în sos tahini, cartofiori, salate şi altele.

Nu reușesc să țin minte numele la nimic: nici la mănastiri, nici la oraşele prin care trecem, nici la regiuni. Dacă nu-mi notez imediat, uit. Sunt denumiri greoaie şi tuturor ne e greu să le reținem. Majoritatea nu avem habar unde ne aflăm pe harta Georgiei. Suntem rupți de orice motor de căutare în timpul zilei, neavând internet, prin urmare ne lasăm purtați de autocar şi ghidați de Bogdan.

Organizarea e foarte bună. Bogdan e un ghid bun, serios, responsabil, ferm.

Georgia începe să devină frumoasă. Încep să îi simt pulsul. Mănăstirea Bodbe de azi ne-a mângâiat sufletele. Am coborât şi apoi urcat 2000 de trepte până la izvorul Sfintei Nina. Sport extrem, dar cu efecte imediate asupra stării psihice. Ne-am înveselit și înviorat.

În incintă este aproape terminată o Biserică nouă, mare, cu o arhitectură superbă, tipic georgiană. Am văzut asemănări cu motivele de pe piatra Trei Ierarhilor.

Ziua a treia

3 iunie: Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bodbe. Desertul Garedja: Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezatorul”; Mănăstirea „Sfântul David” (mormintele Sfântului David și al ucenicului său, Sfântul Dodo). Mănăstirea de la Ninotsminda. Cină și cazare la Tbilisi, Hotel „Irmeni”.

Am fost la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bodbe ‒ la Sfânta Nina. A fost cea mai rapidă Liturghie la care am asistat vreodată! Cred că a durat 30 minute de la început până la „Tatăl Nostru”. Cel mult 30 minute. Totul s-a citit. Preotul parcă alerga prin biserică și altar. Heruvicul s-a rostit rapid, în timp ce preotul ieşea deja cu Sfintele Daruri. Preotul purta o mitră care parea a-i fi cam mare şi era comic cu mitra căzută oarecum peste ochi. Evanghelia citită repede, repede. Ne-am împărtăşit. La final am sărutat crucea din mana preotului (e ca la ruşi). Ne-am cumpărat multe iconițe cu Sfânta Nina, pentru a le dărui celor de acasă.

A urmat apoi un drum lung şi dificil cu autocarul de la Bodbe spre pustia Sfântului David din Garedja. S-au schimbat relieful şi vegetația. Dealuri înalte și aride, cu puțină iarbă, încă verde, şi tufişuri pitice.

Mănăstirea e una din cele mai vizitate locații din Georgia. Sfântul David este un alt ucenic al Sfântului Ioan de Zedazeni; din cei treisprezece sfinți asirieni, poate cel mai cunoscut. E unul din cei mai iubiți sfinți ai Georgiei.

Prima oprire din pustiul Garedja a fost la Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul”. Seamănă un pic cu Simonopetra. Lipit de stâncă. Totul în jur e pustiu... fără copaci. Doi monahi şi doi frați. Biserică în peşteră. Ctitorit de ucenicul Sfântului David, Cuviosul Lucian. Părintele Neofit, care ne-a întâmpinat, brunet, ciufulit, neîngrijit, dar primitor; preocupat ca îmbrăcămintea să ne fie regulamentară. Mănăstirea a rezistat de-a lungul secolelor tuturor invaziilor perşilor, turcilor, dar a fost distrusă, cu toată biblioteca, de bolșevici în 1921. Am urcat cu microbuze și pe jos, drumul nefiind accesibil autocarului.

Apoi, Mănăstirea Sf. David din Garedja. E foarte „departe de lumea dezlănțuită”. În jur, dealuri foarte înalte, golaşe, roșiatice, cu foarte puțină iarbă. Bat vânturi puternice. Călugării și-au făcut ziduri puternice pentru apărare de vrăjmaşi și de vânt. Sfântul David și ucenicul său, Lucian, și-au săpat chilii în piatra locului.

Bisericuța are o catapeteasmă frumoasă, tipic georgiană. În biserică: mormântul Sfântului David și mormântul Sfântului Dodo, ucenicul său. În 1614, 6.000 de monahi de la toate schiturile din pustia Garedjei au venit să prăznuiască Învierea la Mănăstire. Au fost ucişi de perşii musulmani care tocmai invadaseră ținutul. Au avut de ales între viață (islam) şi moarte (creștinism). Au ales toți 5.998 moartea, iar doi au fugit în munți. Dar și aceștia au fost prinşi şi ucişi la rândul lor. 6.000 de monahi mucenici!

Tot aici am băut o cafea excepțională de la un vânzător ambulant, care deținea un esspresor la standarde europene!

Pentru Mănăstirea Sfântului David din pustia Garedja am venit în primul rând în Georgia...

În drum spre Tbilisi, seara, ne-am oprit la Mănăstirea Sfintei Nina: „Ninotsminda”. Înconjurată de ziduri mari, foarte vechi. În mijlocul unui sat. Maici. Interiorul foarte îngrijit. Gazon și flori. Katholiconul este o ruină. La restaurarea din secolul XVII s-a făcut o greșeală, iar la cutremurul din secolul XIX, cupola s-a prăbuşit. În ajun de Rusalii, georgienii presară petale de flori sau frunze pe jos în biserici. Azi, „Ninotsminda” e împodobită cu petale de trandafiri...

Am văzut foarte puțini oameni prin sate, aproape deloc. Fără exagerare. Foarte puține maşini. Georgia rurală pare nelocuită. Casele lăsate netencuite; toate în nuanțe dezolante de gri. Încă se circulă cu mașini tip „Lada”. La mănăstiri am văzut, de asemenea, foarte puțini închinători. Doar la Bodbe au fost mai mulți oameni.

La fiecare mănăstire suntem întrebați dacă suntem ortodocși.

A fost o zi frumoasă, în care am vizitat mănăstiri pline de sfinți şi vechi de peste o mie de ani...

Ziua a patra

4 iunie: Sfânta Liturghie în cripta Catedralei „Sfanta Treime” (Sameba) din Tbilisi. Părintele Iona ne-a binecuvântat cu aghiasmă din belșug! Mic dejun la hotel. Vizita orasului Tbilisi: Biserica Metekhi; Bisericuța Sfântului Abo, pe malul Râului Mtkvari (Koura); urcare cu telecabina la Fortăreața Narikala; Biserica „Sfântul Nicolae” în fortăreață; Catedrala Sioni; Basilica Anchiskhati. Timp liber în Tbilisi.Cină la Restaurantul „Shemoikhede Genatsvale”. Opțional, spectacolul „Fire of Georgian Dance”.

Sunt de patru zile aici şi abia dacă ştiu să pronunț „Maldoba” („Mulțumesc”). Limbă imposibilă!

Azi am stat toată ziua în Tbilisi.

Dimineață am fost la Catedrala „Sfânta Treime” (Sameba), un fel de „Catedrală a Neamului” a lor, foarte mare, cu trei niveluri sub ea, impozantă; aşezată pe un deal foarte înalt; arhitectura foarte frumoasă, georgiană; catapetesme sculptate în marmură, superbe; icoane vechi şi noi deosebite.

Noi am participat la Sfânta Liturghie la Paraclisul de la etajul -3, sub catedrală; a slujit un Părinte călugăr Iona, foarte deosebit ‒ se vedea din modul cum slujea, dar şi din dragostea celor prezenți față de el. Au dat răspunsurile un cor de patru fete, în stilul specific georgian, polifonic; o interpretare deosebită. Slujba a fost aproximativ identică cu a noastră, cu mici diferențe locale. M-am împărtăşit.

Apoi, după ce am mâncat la hotel, am vizitat cu grupul oraşul: Biserica „Sfântul David Garedja”, aşezată pe munte de unde se vede panorama oraşului; Biserica Metehi de secol XIV, Biserica „Sfântul Mucenic Abo”, aşezată lânga Râul Dvari ‒ Abo este ocrotitorul oraşului; era arab musulman din Bagdad, convertit la creştinism, care a ales moartea pentru Hristos în Tbilisi, în secolul IX.

Podul Metehi, unde au fost martirizați câteva mii de creștini din Tbilisi, pentru că nu au vrut să calce pe icoanele înşirate pe pod, aşa cum le ceruseră musulmanii; Biserica Sioni; Biserica Anchistrati, unde este o copie a unei icoane a Mântuitorului de secol VI (originalul e la Muzeul de Artă); Muzeul de Artă al Georgiei, secțiunea „Icoane vechi”, unde timp de aproape două ore am văzut mari minunății de secol VI, VII, VIII, IX, X, XI, XII până la XVIII.

După cină, am mers la un spectacol extraordinar de dansuri georgiene interpretat de Ansamblul național al Georgiei. A fost o încântare să-i văd cu ochii mei, în oraşul lor. Îmi doream asta, dar nu mi-a trecut prin gând că, în timp ce eu vizitez Tbilisi în ziua de 4 iunie 2017, Ansamblul va avea spectacol!

Încep să iubesc Georgia din ce în ce mai mult. Dansurile georgiene din seara asta m-au impresionat mult şi am început să admir poporul georgian. Am îndrăgit arhitectura frumoasă şi austeră a bisericilor lor, interioarele simple, marmura sculptată a catapetesmelor, cu motive care se regăsesc și pe „Trei Ierarhii” noştri, icoanele lor vechi, înnegrite şi îmbrăcate în aur și argint, vechi de secole...

Ziua a cincea

5 iunie: Sfânta Liturghie la Mănăstirea Zedazeni (mormântul Sfântului Ioan). Mic dejun la mănăstire si scurt cuvânt al Părintelui Stareț Gabriel. Mtskheta (vechea capitală): oprire la cafea, apoi Catedrala Svetiskhoveli și Mănăstirea Samtravo (moaștele Sfântului Gabriel; moastele Sfântului Aviv în altar). Mănăstirea Mgvime (mormântul Sfântului Shio). Mănăstirea Djvari. Cină și cazare la Tbilisi.

Am avut o zi plină şi azi. Am început cu Sfânta Liturghie sus, pe munte, la Mănăstirea Sfântului Ioan de Zedazeni: o Liturghie minunată, delicată, călugărească. Numai noi şi cei patru viețuitori, pe munte, într-o biserică de secol VI învăluită în ceața dimineții. Toată slujba s-a citit. Fără cântare. Dar cu multă grijă și atenție.

Starețul este un Părinte deosebit, Părintele Gabriel. S-a simțit din slujirea sa, din lumina de pe chipul său şi al celor trei călugări ai săi. După Liturghie, ne-au ospețit cu plăcinta georgiană chaciapuri, fapt inedit pentru Georgia, unde la nici o mănăstire nu ești invitat la masă.

...ceața dimineții:

Apoi am vizitat fosta capitală medievală a Georgiei, cetatea Mtskheta. Are, în centrul ei, Catedrala Svetiskoveli, adică „Stâlpul de Viață Dătător”. Este înconjurată de ziduri vechi, masive. Este Monument UNESCO de secol VI, refăcut în VIII și ulterior. Are ancadramentele la ferestre cu sculpturi asemănătoare celor de la „Trei Ierarhi”. Sunt convinsă că aici, în Georgia, este sursa modelelor de la „Trei Ierarhi” din Iași.

În Catedrala Svetiskoveli, georgienii spun și cred că este îngropată Cămaşa lui Hristos, sub un Stâlp (numit „de viață dătător”). Acum, deasupra locului unde este Cămașa se află un stâlp de piatră.

Apoi am ajuns la Mănăstirea Satamvra, unde ne-am închinat la moaştele Cuviosului Gavriil Georgianul. Tot aici sunt mormintele Sfinților Regi Mirian şi Nana, cei care au făcut creştinismul religie de stat înainte de Constantin...

Apoi Mănăstirea Cuviosului Şio, unul din cei treisprezece părinți asirieni. Aici, pe munte, este mormântul Sfântului. Georgienii nu obişnuiesc să-şi dezgroape sfinții...

Apoi am mers la Mănăstirea Djvari, situată foarte sus pe munte; aici am avut o panoramă superbă asupra împrejurimilor.

Apoi, seara, cina la un restaurant destul de select; mâncare pe săturate, cântece şi dansuri georgiene...

Ziua a șasea

6 iunie: Mănăstirea Kintsvisi, pe drumul intre Tbilisi și Kutaisi. Mănăstirea Bagrati, la Kutaisi. Cina la Episcopia din Tsageri și cazare la pensiuni în Tsageri.

Azi, pe drum, am călătorit toată ziua, de la 8 dimineața la 6 seara, cu două opriri. Prima, la o mănăstire spre care am urcat o oră pe jos. I-am uitat numele, pentru că nu mi-am notat rapid. În biserica închinată Sfântului Nicolae („Nicolóz” în georgiană) sunt fresce vechi şi deosebite, dar şterse.

A doua, la Catedrala Bagrati a oraşului Kutaisi (al doilea oraş ca mărime din Georgia). O catedrală de secol XI, care acum 20 de ani era o ruină fără acoperiş, iar acum e restaurată, dar dezastruos, cu stâlpi de susținere din metal la interior! La exterior, din nou, broderie în piatră în jurul ferestrelor.

La ora 18 eram aşteptați de Mitropolitul Ștefan și la 18 am ajuns! Până la Tsageri am avut de parcurs un traseu prin munți plin de serpentine, cu un hău mare de-a dreapta străzii.

Am mers direct la Reşedinta mitropolitană, o căsuță cu un etaj, frumoasă şi simplă. Era masa pusă. Apoi a apărut şi Înaltul Ştefan, îmbrăcat ca un monah, fără engolpion; ne-a binecuvântat, ne-a împărțit vederi cu mănăstirea şi ne-a lăsat să stăm să mâncăm tot, fără să ne grăbim. Tot el s-a ocupat de cazare, la două hoteluri din micuțul oraş Tsageri. Când am apărut, copiii de pe stradă se uitau curioşi la noi, semn că rar calcă picior de străin pe-acolo. Condițiile de cazare sunt peste aşteptări, având în vedere sărăcia locului. Stăm trei în cameră, apă caldă. Am ieşit la o mică plimbare, ne-am cumpărat fructe şi apă, ne-am plimbat de-a lungul râului ‒ un râu de munte foarte mare, care curge cu o foarte mare viteză ‒ şi am nimerit direct la Mănăstirea Sfântului Maxim Mărturistorul. Auzind gălăgie pe stradă, a ieşit un Părinte înalt de 2 metri și ne-a invitat înăuntru (eram vreo șase).

Astfel ne-am închinat în linişte la moaştele și la mormântul Sfântului ‒ la mormânt, mai de departe, pentru că e sub Sfânta Masă. Bisericuța e mică, de maxim zece persoane, e nouă şi foarte frumoasă, ca o bijuterie.

Tsageri e un oraș de munte în care am găsit un nivel ridicat de umiditate şi destul de cald. E aproape pustiu pe străzi. Trec rareori maşini, în aşa fel încât poți merge prin mijlocul străzii fără să te temi. Îmi place. E o minune că eu am ajuns până aici.

Iubesc Georgia cu bisericile ei vechi de-o mie de ani!

Ziua a șaptea

7 iunie: Sfânta Liturghie la bisericuța care adăpostește mormântul și moaștele Sfântului Maxim Mărturisitorul. Mic dejun pe malul râului. Paraclisul Sfântului Maxim Marturisitorul, citit de Înaltul Ștefan, episcop de Tsageri. Kutaisi: mănăstirile Gelati (mormântul Sfântului David; mormântul Sfintei Tamar) și Motsameta (moaștele Sfinților David și Constantin). Mănăstirea Oubisa. Cină și cazare la Vardzia, pensiunea „Valodia’s Cottage”.

Am avut Sfânta Liturghie la Mormântul Sfântului Maxim Mărturisitorul. A slujit Părintele Stareț al mănăstirii. O Liturghie foarte frumoasă. M-am închinat pe săturate la moaştele Sfântului Maxim. M-am împărtăşit. Am făcut zeci de poze.

Am mâncat pe malul râului oraşului Tsageri plăcinte chaciapuri, ouă fierte și iaurt. Apoi a venit Înaltul Ștefan și a slujit pentru noi Paraclisul Sfântului Maxim la sfintele moaşte. Un cor de patru fete excepțional.

Apoi drum lung pe autocar. Am vizitat două mănastiri vechi: Gelati, secolul XI, minunată, maiestuoasă, mozaic cu Maica Domnului deasupra Sfântului Altar, ca în Bizanț; fresce de secol XI dumnezeiești, dar păstrate pe alocuri; mormântul Reginei Tamar; mormântul Regelui Sfânt David. Şi Mănăstirea Motsameta, veche, aşezată într-un peisaj superb, munți, pădure, prăpastie cu un râu turcoaz; doi cneji mucenici, David şi Constantin, înecați de turci în râul turcoaz; au sfintele moaște în biserică.

Şi Mănăstirea Oubisa, sec XI, veche-veche, cu cea mai frumoasă frescă din toată Georgia, tot secolul XI.

Mântuitorul în slavă pe absida Sfântului Altar, mare, impunător, frumos ca un Dumnezeu Adevărat, cu Maica Domnului şi cetele îngereşti de-a dreapta Sa, şi cu Sfântul Ioan Botezătorul de-a stânga. Mi-a plăcut mult, mult.

În georgiană, la preot se spune „mama”. Iar la maică, „dede”.

E frumos aici...

Ziua a opta

8 iunie: Vizita complexului de la Vardzia. Mănăstirea Sapara. Mănăstirea Timotesubani. Cină și cazare la Borjomi, Hotel „Borjomi Palace”.

Aseară am ajuns târziu la cazare, pe la 22.30. Am mers prin serpentine de munte şi mi-a cam fost frică. Dar şoferul conduce atent şi am ajuns cu bine. Am dormit la o pensiune în regiunea montană Vardzia, care avea grădină proprie şi sere.

Azi-dimineață am mers la complexul mănăstiresc Vardzia, cu chilii și biserică săpate în stâncă; seamănă cu cele din Capadocia. Am găsit în biserică o pictură foarte frumoasă, originală, de secol XII. A fost foarte frumos.

Apoi am mers la Mănăstirea Saphara, cu fresce din secolul XIV, aşezată într-un peisaj superb. Frescele erau destul de deteriorate, dar cele care se păstrează sunt extrem de frumoase.

Mănăstirea Timotesubani, secolul XIV. Fresce bizantine şterse, totuşi frumoase, dumnezeiești. Icoană superbă a Sfintei Treimi în email la închinare pe tetrapod. Ca o miniatură. Maica Domnului cu Pruncul şezând pe tron, deasupra Sfântului Altar. Minunată catapeteasma nouă din marmură sculptată, cu icoane pictate în stil georgian recent. Cu foarte bun gust.

A apărut de prin spatele bisericii un Părinte bătrân, cu pletele şi barba lungi şi albe, sprijinit în toiag. Imagine de Pateric. Am cerut şi am primit binecuvântare...

Cazați la un hotel destul de luxos în stațiunea montană Borjomi, care e un fel de Borsec, având și propria apa minerală cu acelaşi nume (pe care am băut-o zilnic în Georgia). Mâncare pe săturate, tip bufet.

Mâine e ultima zi și o petrecem în parte pe autocar, cu două opriri la alte două manăstiri, și apoi în Tbilisi, la hotel.

Ziua a noua

9 iunie: Trecere prin Gori. Mănăstirea Ateni Sioni. Mănăstirea Samtavisi (mormântul Sfîntului Isidor).

Timp liber în Tbilisi. Cazare la Tbilisi, Hotel „Kopala Rikhe”.

Am vizitat Mănăstirile  Ateni Sioni și Samtavisi.

În concluzie, pot să spun că iubesc Georgia forever...

Alina Ana Nistor