Judecata omului și judecata lui Dumnezeu

Ne vorbește Sfântul Sofronie de la Essex

În marele noian al vieții bisericeşti, adevărata şi curata predanie a Duhului curge asemenea unui pârâu subțire, şi cine va voi să ajungă în acest subțire pârâu, acela va fi nevoit să se lepede de a sa judecată.

Acolo unde se iveşte judecata sa proprie, neapărat dispare curăția, căci înțelepciunii și dreptății lui Dumnezeu i se opun înțelepciunea şi dreptatea omului.

Celor ce se încred în propria minte, aceasta li se va părea nesuferit de greu, și chiar o nebunie, dar cel ce nu s-a înfricoşat a deveni „nebun” (I Cor. 3: 18-19), acela a cunoscut adevărata viață şi adevărata înţelepciune.