Ne vorbește Sfântul Simeon Noul Teolog (†12 martie)
O, dumnezeiască iubire, unde Îl ţii pe Hristos? Unde Îl ascunzi pe El? De ce L-ai luat pe Mântuitorul lumii şi te-ai depărtat de la noi? Deschide-ne şi nouă, nevrednicilor, uşa ta cea strâmtă, ca şi noi să-L vedem pe Cel ce a pătimit pentru noi, şi să credem că, prin milostivirea Lui, nu vom mai muri, odată ce L-am văzut. Sălăşluieşte-te întru noi ca, pentru tine venind Domnul, să ne cerceteze şi pe noi, smeriţii, întâmpinat fiind mai înainte de tine ‒ noi fiind cu totul nevrednici ‒, şi aşa să ne primească şi pe noi, păcătoşii, căzând la preacuratele Sale picioare, iar tu să mijloceşti să ne ierte nouă datoria greşelilor, ca să ne învrednicim prin tine a-I sluji din nou Lui.
Să fim iertaţi de tine, sfântă iubire, şi prin tine să ajungem la desfătarea bunătăţilor Stăpânului nostru, a căror dulceaţă nimeni nu o va gusta fără numai prin tine. Fiindcă cine nu te-a iubit cum se cuvine şi n-a fost iubit de tine cum se cade, acela aleargă, poate, dar n-a ajuns încă, iar tot cel ce aleargă se îndoieşte mai înainte de-a sfârşi alergarea. Dar cel ce te-a apucat pe tine sau a fost apucat de tine este încredințat negreşit, căci tu eşti sfârşitul Legii, tu eşti cea care mă înflăcărezi şi, de la o inimă chinuită, mă aprinzi de dor nesfârşit după Dumnezeu, după fraţii şi părinţii mei. Fiindcă tu eşti învăţătoarea prorocilor, tovarăşa de drum a apostolilor, puterea mucenicilor, însuflarea părinţilor, desăvârşirea tuturor sfinţilor şi rânduirea mea la slujirea de faţă.
Adusu-mi-am aminte de iubire şi „s-a veselit inima mea” (Psalm 15:9), după cum zice dumnezeiescul David. Aşadar, rog şi iubirea voastră să o urmaţi pe cât vă stă în putere şi, alergând cu credinţă, să o apucaţi şi să nu fiţi înşelaţi nicidecum în nădejdile voastre.
Fiindcă toată osârdia şi toată nevoinţa cu multe osteneli care nu ajunge la iubire în duh umilit e zadarnică şi fără de nici un folos. Căci în nici o altă virtute nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13:35). Căci pentru ea S-a făcut Cuvântul trup şi S-a sălăşluit între noi, pentru ea făcându-Se om a răbdat de bunăvoie patimile cele de viaţă făcătoare, ca pe făptura Lui cea plăsmuită de El, adică pe om, să o elibereze din legăturile iadului şi, luând-o pe umeri, să o înalţe la Ceruri. Pentru ea au alergat Apostolii acea alergare fără de odihnă şi, pescuind în toată lumea cu cârligul şi năvodul cuvântării, au scos-o din adâncul idolatriei şi au mântuit-o, ducând-o la limanul Împărăţiei Cerurilor. Pentru ea mucenicii şi-au vărsat sângele, ca să nu-L piardă pe Hristos.
Să râvnim, deci, iubiţii mei fraţi întru Hristos, ca prin iubirea unii faţă de alţii să-I slujim lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să se bucure de înţelegerea şi desăvârşirea voastră, şi să mă bucur şi eu, smeritul, văzând înaintarea vieţii voastre celei după Dumnezeu în credinţă în curăţie, în frică de Dumnezeu, în evlavie, în străpungere şi lacrimi, prin care omul lăuntric se curăţă şi se umple de lumină dumnezeiască, şi devine întreg al Duhului Sfânt, în duh umilit şi înfrânt, iar în cuget, plecat.
Iar bucuria mea să fie spre binecuvântarea voastră şi adaos de viaţă nestricată şi fericită în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava în veci. Amin.
Din „Cateheze. Scrieri II”, Editura Deisis, 2003
Traducere de Arhidiacon Ioan I. Ică jr.