Ne vorbește Sfântul Siluan Athonitul († 24 septembrie)
Slavă Domnului că nu ne-a lăsat orfani, ci ne-a dat pe pământ Duhul Sfânt. Duhul Sfânt învaţă sufletul negrăita iubire pentru norod, şi durerea pentru toţi cei ce rătăcesc. Domnului i-a fost milă de cei ce rătăceau, şi a trimis pe Fiul Său cel Unul-Născut să-i mântuiască; iar Duhul Sfânt învaţă aceeaşi milostivire pentru cei care rătăcesc, care merg la iad. Dară cine nu a dobândit Duhul Sfânt, acela nu voieşte a se ruga pentru vrăjmaşi.
Cuviosul Paisie cel Mare se ruga pentru ucenicul său ce se lepădase de Hristos şi, în vreme ce se ruga, i s-a arătat Domnul şi i-a zis: „Paisie, pentru cine te rogi? Doară el s-a lepădat de Mine”. Dar Cuviosul nu înceta a se tângui pentru ucenicul său, şi atunci Domnul i-a zis: „Paisie, tu Mie te-ai asemănat în dragoste”.
Astfel se dobândeşte pacea, iar afară de aceasta altă cale nu este.
Dacă cineva mult se roagă şi posteşte, dar dragoste de vrăjmaşi nu are, el nu va putea avea pacea sufletească. Iar eu nu aş putea să vorbesc despre aceasta, de nu m-ar fi învăţat Duhul Sfânt iubirea.
Pe fratele trebuie să-l dojeneşti blând şi cu dragoste. Pacea se pierde dacă sufletul se va semeţi, sau dacă se va înălţa mai presus de fratele, sau va osândi pe cineva, sau pe fratele va dojeni nu blând, nici cu dragoste; dacă vom mânca mult, sau de ne vom ruga cu moleşeală ‒ pentru acestea toate se pierde pacea.
Dar de ne vom deprinde a ne ruga osârduitor pentru vrăjmaşi şi a-i iubi, pacea totdeauna va rămâne în sufletele noastre, iar de vom urî sau osândi pe fratele, mintea ni se va întuneca, şi pierdem pacea şi îndrăznirea către Dumnezeu.
Cine poartă în sine pacea Duhului Sfânt, acela o revarsă şi asupra celorlalţi; iar cine poartă în sine un duh rău, şi asupra celorlalţi îl revarsă.
„De nu vom iubi pe vrăjmaşi, pace în suflet nu va fi”
Cu neputinţă este sufletului a avea pace, de nu vom cere Domnului din răsputeri a iubi toţi oamenii. Domnul ştia că, de nu vom iubi pe vrăjmaşi, pace în suflet nu va fi, şi de aceea ne-a dat porunca: „Iubiţi pre vrăjmaşii voştri” (Matei 5:44). De nu vom iubi pe vrăjmaşi, sufletul doar când şi când va fi ca şi liniştit; dar de iubim pe vrăjmaşi, pacea în suflet va rămâne zi şi noapte.
Păstrează în suflet pacea harului Sfântului Duh; nu o pierde pentru lucruri mărunte. De vei însufla pace fratelui tău, Domnul îţi va da nemăsurat mai mult, dar dacă îl vei mâhni, atunci şi asupra sufletului tău neapărat se va abate mâhniciune.
Dacă îţi vine un gând de curvie, goneşte-l de îndată, şi îţi vei păstra pacea sufletului; dar dacă-l vei primi, sufletul va pierde dragostea către Dumnezeu şi nu vei mai avea îndrăznire în rugăciune.
De îţi tai voia, ai biruit pe vrăjmaşul, şi drept răsplată vei primi pacea sufletului; dar de îţi faci voia, eşti biruit de vrăjmaşi şi negrijania îţi va munci sufletul.
Cine are patima agonisirii nu va putea iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele; mintea şi inima unui astfel de om necontenit urmărește bogăţiile, şi nu se află în el duhul pocăinţei şi zdrobire de inimă pentru păcate, şi sufletul său nu poate şti desfătarea păcii lui Hristos.
Rogu-Te, Milostive Doamne, dă întregii lumi, de la Adam până întru săvârşitul veacurilor, a Te cunoaşte că Tu eşti bun şi milostiv; să se îndulcească toate noroadele în pacea Ta, şi să vază toate lumina Feţei Tale. Privirea Ta este lină şi blândă, şi trage sufletul către Tine.
Din „Cuviosul Siluan Athonitul” de Arhim. Sofronie (Ed. Accent Print, 2013)
Traducere de Ierom. Rafail Noica